Archive | Uncategorized RSS feed for this section

“she was given ordinary household cleansers instead of the industrial-strength products that she knew were necessary to meet strict state standards. And she sometimes saw medical instruments that appeared unsterilized lying about the exam rooms.”: has Just Like Home Inc improved? Has Sabrina found a new job?

19 Aug

A True Story About the Behavior of Lawyers

from The Moral Compass of the American Lawyer
by Richard Zitrin & Carol M. Langford
Ballantine Books, 1999

When her kids reached school age, Sabrina Jones went back to work as a nurse’s aide at a health care facility run by Just Like Home Inc. She soon became concerned by what she saw. She had worked at other nursing homes where cleanliness was a priority. But at Just Like Home, when she was assigned to clean the common areas and medical examination rooms, she was given ordinary household cleansers instead of the industrial-strength products that she knew were necessary to meet strict state standards. And she sometimes saw medical instruments that appeared unsterilized lying about the exam rooms.

Sabrina was just an hourly worker and reluctant to say anything. But after she felt she had developed a good relationship with her boss, she went to him with her concerns. Three days later, she was fired, allowed back into the facility only to clean out her locker in the company of a security guard. Jones was shocked and upset. She hired a lawyer, who sued Just Like Home for wrongful discharge.

Across town, Laura Bernardi, a senior associate at a large urban law firm, has been working 70 hours a week trying to impress her partners so she can make partner herself. Just Like Home is one of Laura’s biggest clients, and she is assigned to defend the company in the Jones case. Laura knows that the Jones suit could mean big trouble for her client: Just Like Home has a pattern of cutting corners on more than just cleaning products. And Laura has seen an internal memo stating that Jones was fired because of what she suspected about the company’s sloppy attitude about cleanliness.

But Laura has been taught that her primary ethical duty is to represent her client zealously. And she knows that she and Just Like Home have the upper hand. Sabrina’s lawyer has taken a job in another state, leaving her without counsel. Still unemployed, Sabrina has little money to prosecute the lawsuit herself, and almost no knowledge about how to do it.

Knowing that Sabrina has moved in with her sister eighty miles south of the city, Laura sets the Jones deposition at a branch of her law firm that will require Sabrina to travel by train to the city center, then by bus out of the city, and then change buses. It’s a time consuming and costly trip for an unemployed mother of two. When Sabrina calls to plead with Laura to set the deposition at the firm’s main city office, Laura politely but firmly refuses.

Knowing Sabrina is not likely to show up at the deposition, Laura has a certified shorthand reporter ready and waiting. When Sabrina is not there on time, Laura waits ten more minutes, notes it on the reporter’s official transcribed record, and heads back to her office to sign an already-prepared motion to dismiss the case based on Sabrina’s failure to appear. Overwhelmed and daunted by the legal system, Sabrina again calls Laura, pleading for more time to reply to the motion and to find a new lawyer. Again Laura refuses. Her motion is heard and granted by the court, and Sabrina has lost her case almost before it’s begun.

The story of Sabrina Jones and Laura Bernardi is true, though the names have been changed. Lawyers may have mixed feelings about what “Laura” did, but most would say she acted properly — doing it by the book, using legal procedure to gain an advantage for her client. Few, if any, would call it unethical. Yet most non-lawyers would say that something wrong has taken place — that justice has been not served, but denied.

Excerpted from pages 1-2 of The Moral Compass of the American Lawyer: Truth, Justice, Power, and Greed, © 1999, Richard Zitrin & Carol M. Langford All rights reserved.

This critically acclaimed book, about how the legal system allows lawyers to define “ethics” as what they can get away with rather than how they should behave, is written by two noted legal ethics professors who write frequently about ethics and morality in the legal profession.

The value of the world

9 Aug

The total value of world real estate reached $217tn (£153tn) in 2015 – $217 million million – and is more than 12 times US GDP, or 21 times China’s GDP.

This figure measures the entire property universe, including commercial and residential property as well as forestry and agricultural land.

This means that the world owns real estate assets that are nearly three times its annual income – 2.7 times GDP. Property represents 60pc of the total of mainstream global assets, which also includes globally traded equities and securitised debt.

It is also equivalent to 36 times the total value of all the gold ever mined (approximately $6tn), 2.3 times the value of outstanding securitised debt ($94tn), and 3.9 times the total value of equities ($55tn).

The research, carried out by Savills, does not include commercial properties that are not formally recorded, such as shops, workshops and other small business premises.

Egerton Crescent was named as the dearest place to live  Photo: PA

While important to economic growth, particularly in emerging markets, these are not part of global property markets, which is quantified here. This is the first time that such a value has been calculated.

Yolande Barnes, head of Savills world research, said: “The value of global real estate exceeds – by almost a third – the total value of all globally traded equities and securitised debt instruments put together, and this highlights the important role that real estate plays in economies worldwide.

“Real estate is the pre-eminent asset class which will be most impacted by global monetary conditions and investment activity and which, in turn, has the power to most impact national and international economies.”

Savills estimates that nearly one third of the value of the global real estate market is readily investable at scale, and the rest, $145tn, is not traded in any meaningful way, but is owned by small entities and owner-occupiers.

The report also estimates a growth rate in global property prices of 1.77pc per year. This has been calculated by looking at the growth in value of ‘investment grade stock’, that is property traded in deals worth over $10m. This takes into account their last estimate of real estate value in 2013, and extrapolates a growth rate.

The Chinese property sell-off has been overdone, James says   Photo: AFP/Getty

Global residential property is valued at $162tn (£113tn), or 75pc of the total amount. Savills said that taking into account that there are 2.5bn households in the world, the average residential house price is $43,000. Total residential housing stock in the UK has been valued at £6.17tn by Savills, while housing wealth – net of mortgage debt – is £4.84tn, or 2.7 times GDP.

The largest proportion of residential value lies in China and Hong Kong, at 24pc, reflecting how almost one fifth of the world’s population lives there.

And while only 5pc of the world’s population lives in North America, it holds over one fifth of the world’s total residential asset value.

North America’s domination of real estate wealth is even more pronounced in the commercial market. Almost half of the world’s commercial property wealth is there, with 28pc in Europe and just 5pc in Latin America, the Middle East and Africa combined.

The report highlights that the creation of new commercial real estate markets in these areas, as well as Asia, represent a “potentially huge market”. It added: “If the quantity and value of commercial space in these regions were to reach the current global average per head of population, the total value of commercial real estate globally would rise by 54pc.”

The value was calculated using a wealth of sources, including census, house price data, and national property records.





Credit suisse calculates this value yearly, even though it excludes some countries like Western Sahara, North Korea, Somalia, etc. I think they would not change the value by a considerable amount (less than a Trillion, probably).

What’s the estimate? The total value of the world assets was 256 Trillions in 2016.



Ask Follow-Up

This question made me curious. I agree with the other Answerers. It’s tricky to get the answer without some form of constant measure. But let’s ignore that for now. Let’s see the layman’s version of the whole world’s worth.

One astrophysicist estimates that the earth is worth $5 quadrillion ($5000 trillion). But I guess that’s from the perspective of an alien who wants to buy Earth to start a new colony. Not what you are looking for.

Perhaps we can check the national wealth for all countries. This includes the net worth (assets-liabilities) of all the people (including private corporations) in a nation. As of 2015, the total national wealth of all the countries comes to $250 trillion. Now I am not sure if this counts any of the things owned by government (infrastructure, military assets, government funded corporations, etc.).

So this is still not a perfect answer. But let’s say if on an average the government’s net assets are worth 60% that of its citizens’ (just a guess), we can see some ball park figure of about $400 trillion for the entire world’s worth.

This may be far-off from the actual answer; but that’s what I am gonna tell anyone who asks me this questions, until someone finds a more accurate answer.


New Formula Values Earth at $5,000,000,000,000,000

Missile sites’ hidden danger: pollution from cleaning rockets

19 Jul

As U.S. Air Force officials marked the 50th anniversary of the deployment of nuclear missiles to sites in the rural United States this past week, residents in some of these communities are still grappling with another legacy — groundwater pollution from chemicals used to clean and maintain the weapons.

The U.S. Army Corps of Engineers is identifying and cleaning up dozens of former nuclear missile sites in nine states.

To date, the corps has spent $116 million at 44 former Atlas and Titan intercontinental ballistic missile sites and 19 former Nike anti-aircraft missile sites from the early Cold War. The ICBM sites include 14 in Kansas, 10 in Nebraska, seven in Wyoming, seven in Colorado and two in Oklahoma. California, New Mexico, New York and Texas have one contaminated ICBM site each.

Total cleanup costs are projected to cost $400 million, according to corps spokeswoman Candice Walters.

The problem is a chemical called trichloroethylene, or TCE, which was used to keep missiles clean and ready to rumble on short notice. Long before environmentalism went mainstream, the men who maintained the missiles didn’t think twice about dumping used TCE into the silos’ blast pits.

Exposure to high concentrations of the chemical could cause nervous system problems, liver and lung damage, abnormal heartbeat, coma and death, according to the Department of Health and Human Services’ Agency for Toxic Substances and Disease Registry. TCE also may cause cancer, other government agencies say.

TCE may have polluted many more missile sites than the corps is aware.

The corps has evaluated a total of 395 former ICBM and Nike missile sites since the Formerly Used Defense Sites, or FUDS, program began in the early 1980s. But the corps didn’t identify TCE as a high priority until the U.S. Environmental Protection Agency adopted a drinking water standard for the chemical in 1989.

“As new contaminants are identified, then we have to go back and look at some of the sites we have and say, ’Ooh, maybe this is something we should be looking for,’” Walters said.

One advocate for more aggressive cleanup of TCE said the FUDS program is too underfunded for the corps to look harder for the chemical.

“They don’t look too hard for new contamination because if they do, they have tell people they have to clean it up,” said Lenny Siegel, executive director of the Center for Public Environmental Oversight at the Pacific Studies Center in Mountain View, Calif.

The FUDS program gets $306 million a year for cleanup work at more than 9,000 former defense sites nationwide that is projected to cost $17.8 billion, Walters said.

Deciding which contaminated missile sites to clean up depends in part on how many people nearby could be exposed to TCE, said Jeff Skog, TCE remediation manager for the corps office in Omaha, Neb. “So it sort of depends on what’s available during any given year and how high on up the list it is for priority projects,” he said.

The most common use for TCE — especially in decades past, before it was identified as toxic — was as a degreaser and lubricant. TCE also has been used in model airplane glue, white-out and dry-cleaning chemicals.

“It’s a rather remarkable chemical,” Siegel said. “But the evidence is it’s bad for you.”

The National Toxicology Program has determined that TCE is “reasonably anticipated” to be a human carcinogen and the International Agency for Research on Cancer has said that TCE is “probably carcinogenic” in people. Large-scale studies of health effects from TCE in drinking water however have been inconclusive.

In southeast Wyoming and northern Colorado, the corps has identified TCE pollution at 11 former Atlas D and Atlas E missile sites that were overseen by F.E. Warren Air Force Base before being decommissioned and sold off in the mid-1960s. Most of those sites are remote, making them low priorities for cleanup.

One site north of Fort Collins, Colo., is close to a river. An environmental group says a planned reservoir that would partly cover the site could contaminate the Poudre River and municipal water supplies downstream.

“If the TCE plume gets to the river, it will be a dangerous chemical pollutant that the water providers have to deal with,” said Gary Wockner with

The city of Cheyenne has been using four water wells about 10 miles west of town and eight miles east of the second ICBM site that was built in the American heartland. The wells are located within an unusually large, eight-mile-long plume of TCE within the Ogallala Aquifer.

TCE was first detected in the city wells in the 1990s but levels mostly remained below the EPA’s drinking water standard of 5 parts per billion. Aeration at the city’s water treatment plant broke down the TCE and made it undetectable in the city’s drinking water, said plant manager Bud Spillman.

Since last December, however, two wells have had TCE as high as 40 ppb — eight times the EPA standard — prompting the corps to install a filter on one well. Meanwhile, the corps has been looking at more elaborate cleanup measures including pumping contaminated water from the aquifer at a cost of up to $15 million, Skog said.

Hank VanGoethen, who lives west of Cheyenne, said he’s not convinced that drinking his well water for 27 years did him any harm. TCE in his well recently increased from 4.5 ppb to 28 ppb, he said, prompting the corps to install a filter on his well earlier this year.

He said he drank bottled water for months until the work was finished.

“So far it hasn’t cost me anything but aggravation, waiting for them to get it done and watching them do it,” he said. “It was definitely a government job.”


The Top of the Pyramid: The Rothschilds, the Vatican and the British Crown Rule World: Are they our slave-drivers and we are their slaves? If yes then the solution is don’t react to their provocations and you will become and stay free – they cause dissenting groups to hate each other in order to make them annihilate each other! We all are one united human family! We are not anyone’s slaves.

18 Jul

Through a legal loophole the royals have created, US citizens are considered property of the queen under British Maritime law. Since we are born of our mother’s water, from her “birth canal,” we are thereby a maritime product, a “shipped” commodity. Our mothers were delivering a product under maritime law and that’s why we are born in a “delivery room.”

That’s why the “doc” signs your “berth” certificate, your “certificate of manifest.” You’re kept in the Maternity “Ward.” Why a ward? No other hospital areas are called wards. Prisons have wards and wardens.

The United States Corporation came about just after the civil war. The Act of 1871 was passed by congress creating a separate form of government for DC, essentially turning it into a corporation.

It was decided that employees would be called “citizens.”  So when you say in court or on paper, that you are a citizen of the United States, you are not a free American, but an employee of US Inc.

When you get a fine, a ticket, a bill, or get sued, you must sign in all capital letters. When you die your Masonic tombstone by law will have all capital letters to show their employee has died.

The entity that is your name in all caps is your maritime admiralty product code. Upper and lower case legally represents you, your body.

“The Uniform Commercial Code was approved by the American Bar Association, which is a franchise, a subordinate branch, of the British legal system and its hierarchy based in London’s Temple Bar (named after the Illuminati Knights Templar secret society).

As I have been writing for many years, the power that controls America is based in Britain and Europe because that is where the power is located that owns the United States Corporation. By the way, if you think it is strange that a court on dry land could be administered under Maritime Law, look at US Code, Title 18 B 7.

It says that Admiralty Jurisdiction is applicable in the following locations: (1) the high seas; (2) any American ship; (3) any lands reserved or acquired for the use of the United States, and under the exclusive or concurrent jurisdiction thereof, or any place purchased or otherwise acquired by the United States by consent of the legislature of the state.

In other words, mainland America. All this is founded on Roman law because the Illuminati have been playing this same game throughout the centuries wherever they have gone. The major politicians know that this is how things are and so do the government administrators, judges, lawyers and insider ‘journalists’.

Those who realize what is happening and ask the court for the name of the true creditor or recipients of the fines imposed by the ‘legal system’ are always refused this information by the judge.

The true creditors in such cases, and the ultimate recipient of the fines, are the bankers to which the corporation ‘country’ is bankrupt.” — David Icke – Tales from the Time Loop;

Lawyers or “barristers” have to take the Bar Association “bar” exam just as alcoholics go to the “bar,” sugar-junkies eat candy “bars,” and gamblers hope to get 3 “bars” on the slot machine. These all derive from the Templar’s turn of the 13th century “Temple Bar” in England.

Originally the Temple Bar was literally just a bar or chain between two posts next to the Temple law courts.  This soon became a huge stone gate and there were eventually eight of these gates built so the elites could restrict / control trade within the city of London.

They were taken down during 19th century, but then each stone was numbered and kept in storage until 2004 when they just re-built the Temple Bar in London.

“The United States corporation was created behind the screen of a ‘Federal Government’ when, after the manufactured ‘victory’ in the American War of ‘Independence’, the British colonies exchanged overt dictatorship from London with the far more effective covert dictatorship that has been in place ever since.

The Shocking Truth About Your Birth Certificate

“If you notice on the bottom of your birth certificate it says Department of Commerce.  It is a property of the Department of Commerce because you are nothing more than a piece of commercial material.  That’s why if you’re out of work you don’t go to the unemployment office, you go to the Office of Human Resources, because you’re just a human resource.” — Jordan Maxwell, 1990 Slideshow Presentation on Hidden Symbols;

The Judge sits on the bench for the bank.  Banks are on both sides of a river. A river bank directs the flow of the current/sea – the currency, the cash flow. The current-sea is “deposited” from bank to bank down the river.

We’re just “consumers” to advertise to, just “human resources” to be used up like batteries, and they are the “social engineers,” molding us “useless eaters” into wage slavery.

Read The Atlantean Conspiracy if you want to learn more.



The shadow forces behind the NWO agenda

Somewhere near the very top of the pyramid, an extremely elitist organisation known as the Council of the 13 families orchestrates all of the major world events. As the name suggests, the Council consists of the top 13 most influential families on Earth.

An increasingly number of people is becoming aware that 99% of the Earth’s population is controlled by an “elite” 1%, but the Council of the 13 families consists of less than 1% of the 1% “elite” and nobody on Earth can apply for membership.

In their opinion, they are entitled to rule over the rest of us because they are the direct descendants of the ancient gods and consider themselves royal. These families are:

  1. Rothschild (Bauer or Bower)
  2. Bruce
  3. Cavendish (Kennedy)
  4. De Medici
  5. Hanover
  6. Hapsburg
  7. Krupp
  8. Plantagenet
  9. Rockefeller
  10. Romanov
  11. Sinclair (St. Clair)
  12. Warburg (del Banco)
  13. Windsor (Saxe-Coburg-Gothe)

Personally, I suspect that this may not be the complete list and some very powerful lineages are still unknown to us.

Update: Author and researcher Fritz Springmeier’s exposed more of the “elite” bloodlines in his book “Bloodlines of the Illuminati,” and I would like to include them in this article:

I would also like to include two more powerful bloodlines, which are involved at the top of the world’s affairs, as well as Satanism and high level criminality:

The Rothschild dynasty is unquestionably the most powerful — visible — bloodline on Earth and their estimated wealth is around $500 trillions!

They exercise their power through the world banking empire, which is almost entirely owned by them.

The most important institutions that work hard to establish the NWO and completely enslave our species, are:

  1. The City of London (finance, controlled by the Rothschilds) – NOT part of the UK
  2. The US Federal Reserve (finance – private bank, owned by the Rothschilds) – NOT part of the USA
  3. The Vatican City (indoctrination, deception and scare tactics) – NOT part of Italy
  4. Washington D.C. (military, mind programming, brainwashing and depopulation) – NOT part of the USA

All of the above institutions function as individual states, operating under their own laws, hence there is no court of law on Earth that could ever prosecute them.

The multitude of Secret Societies in existence today, operate as branches of a mega corporation, which is owned by the Council of the 13 families.

Even though they have been handsomely rewarded for their work, the members of these secret societies are not members of the “elite” bloodlines, they don’t know who their masters are and they have no idea what the real agenda is.

The brainwashing

Another mass-enslavement tool that they are using against us, is the so called educational system. Schools are no longer what they used to be and children are learning to memorize without thinkingand obey without questioning.

In fact, this established educational system is extremely expensive to keep operational and obsoletein the age of the internet.

“Why obsolete?” you may ask. Because the internet gives us free access to almost infinite amounts of information.

So why are we still paying huge amounts of money for governmental education? Because the world’s “elite” require that our children learn conformity and inside-the-box thinking.

What can we do about it?

Mankind’s faith is hanging in the balance right now, as the control of the NWO octopus spreads. On the one hand, we are very close to our complete enslavement, while on the other hand, we could easily crumble to the ground their pyramid of power, by simply uniting against their deception in a peaceful revolution of minds, hearts and souls.

I’ve asked myself for years what is their greatest weapon of enslavement. Is it poor education combined with constant indoctrination? Is it the fear generated by religion? Is it the fear of being punished (jailed or killed) by the system, or is it the invisible enslavement of the monetary system?

In my opinion, all of the above combined had a huge impact on our society and the way we think, but their biggest weapon is hands-down the financial system!

Currency slaves

The financial system has stealthily enslaved our species and now we are being used as currency slaves. We work from 9 to 5 every day, in boring and depressing environments, not stimulated by anything creative or constructive.

In most cases, the sole motivation for going to work, is the next paycheck — and no matter how hard we work, we never seem to have enough money.

Have you ever wondered why mega-corporations (reaping $billions/year in profits) pay dozens of millions to their CEOs and as close as possible to the minimum wage to the rest of the employees?

This has been carefully designed, because a person that is constantly “on the edge,” will never have time for self-education, introspection and — eventually — spiritual awakening.

Isn’t this our main purpose on Earth? To become spiritual beings (and by spiritual, I obviously don’t mean religious) and complete the incarnation cycle?

“They” don’t need educated people, who are capable of critical thinking and have spiritual goals. No, this kind of people are dangerous to the establishment!

“They” want obedient “robots,” just intelligent enough to operate the machines and keep the system running, but stupid enough never to ask questions.

Money is the eye of the “devil”

All of the world’s biggest problems have their roots deeply embedded in the financial plague: wars are profitable, diseases are profitable, Earth’s plundering is profitable, human slavery and inhumane working conditions are profitable.

Our leaders have been corrupted by money and mankind’s collective mission on Earth has been hijacked by money.

So why do we need the financial system, in the first place? Actually, we don’t need it (at least, not anymore). The planet doesn’t charge us a cent for using its natural resources and we have the technology to extract them without physically working a day.

Must-read related article: The Top of the Pyramid: The Rothschilds, the British Crown and the Vatican Rule the World

The solution

More to the point, there are brilliant minds “out there” discussing the concept of a resource based economy for decades. One example is mister Jacque Fresco, a brilliant industrial designer and social engineer, who spent most of his life designing the future.

The cities proposed by Mr. Jacque Fresco will be built by autonomous construction robots and will be eco-friendly & self-sustainable, earthquake & fire proof. Learn more here.

Other people are already discussing the transition plan towards the economy of the future, where money are no longer required and all individuals will be offered the best conditions to reach their highest potentials — all for the benefit of our species, as a whole.

So, my question is: are we ready to embrace the future and escape the control of the “elite” in a world without money, or are we going to allow the New World Order to happen?

By Alexander Light,



She reveals how this pedophile ring goes to the highest levels, and included orgies at Parliament House (in Canberra) itself.

Naming the Names

Fiona names the names of the people who sexually assaulted, raped and tortured her:

– Antony Kidman (actress Nicole Kidman’s father) (Nicole Kidman is a victim of the ring too, but was nasty towards fellow victim Fiona);

– Dr. John Gittinger (Lithuanian Nazi concentration camp guard and CIA agent);

– Former US President Richard Nixon;

– Former Australian Prime Minister Gough Whitlam;

– Former Australian Prime Minister Bob Hawke;

– Former Australian Prime Minister Paul Keating;

– Former Australian Opposition Leader Kim Beazley;

– Former NSW Premier Bob Carr;

– US Evangelist Pastor Billy Graham;

– Ted Turner (CNN).

Barnett also mentions the brave Aussie politician Franca Arena, who got up in Parliament under parliamentary privilege and said there is a large pedophile ring involving politicians, judges, doctors and media moguls.

He named Kerry Packer, Bob Carr, Bob Hawke, Paul Keating, Robert Menzies, Alan Jones (radio announcer), Bernard King (cook), Molly Meldrum (TV presenter), Elton John (musician), John Kerr (Whitlam and Kerr were homosexual lovers) and Justice Lionel Murphy.

Fiona has drawn her abuse pictures here.

She also recalls being at Bohemian Grove. On one occasion she was in a pink bubble room and raped. On another occasion she had to participate in “Teddy Bear’s Picnic” a child rape hunt party, where children were hunted like animals and raped (as also happened to Kathy Collins and Cathy O’Brien).

Read: Australian Judge: Incest & Pedophilia ‘May be Accepted’ by Society

Witness at a Satanic Ritual in Bathurst, NSW, Australia, 1985

In this video, Barnett talks about being present at a real Satanic ritual with some of Australia’s famous people – Kim Beazley (later to become Australian Labour Party and Opposition leader) and Richie Benaud (famous Australian cricket captain and sports commentator).

She reveals how Beazley and Benaud started the ritual by worshipping their Satanic gods, chanting “Baal”, “Lucifer”, “Satan”, “Son of the Morning” and other such appellations.

Fiona Barnett exposing the Satanic Pedophilia Network and horrific ritual at Bathurst.

She then witnessed them ceremoniously killing a pregnant mother (a “breeder” to the Satanists) in the center of the circle.

After that, they pulled out the unborn child, chopped it up with a knife, put it on a gold platter, and proceed to do a type of dark communion or Eucharist.

(Barnett mentions here that the Catholic Church communion is based on this older Satanic version of a communion – in line with my article Are Parts of Organized Religion Satanic?)

After that, she states that several hypnotized children came forward like robots, who were probably mind controlled or completely dazed. Benaud came forward with a samurai sword and sliced off the head of each child.

Then, the entire crowd of Satanists, who were sexually aroused by everything that had just taken place, broke out into a bloody orgy. They had whipped everyone up into a frenzy, and then they drunk the adrenalized blood of the woman and child. (Satanists are addicted to and get high from adrenaline in human blood.)

Lastly, Beazley forced her to take a bite of one of the decapitated heads …

Read: The Truth About Easter, Satanism and the Secret Worship of the Anunnaki

Why the Satanic Pedophilia Network?

Some may wondering at this point why I and many others are calling this the “Satanic Pedophilia Network” and not just the “Pedophilia Network“. The answer is simple: Satanism is most definitely involved in it – in fact, it is the driving force behind it.

Fiona herself mentions in this interview that some of the criminals who abused and raped her were “just” pedophiles, and she puts former Aussie PM Gough Whitlam in this category.

Others, however, worship a dark religion called Satanism which involves the summoning of dark forces (most probably the Reptilians and/or Archons, but that is the subject of other articles) through channeling and twisted rituals, allowing these dark forces to overtake them and use them.

Then, filled with this Satanic energy (such as during rituals at Bohemian Grove), these adherents commit all sorts of perverted acts such as rape, necrophilia, torture, murder, sacrifice and cannibalism.

Banned Discovery Channel Documentary Exposes: Highest US Government Officials are Part of Pedophilia Ring

The Satanic Hierarchy

Fiona explains how the Satanic hierarchical pyramid works.

Roughly speaking, at the lowest level, you have street gangs; next, you have organized crime and the mafia; next, you have recruits into the elite club; then, above that, you have “just” pedophiles (those who rape children but who have no Satanic connection); finally, at the very top, you have the elite VIPs who are full-fledged Satanists.

Fiona states that only bloodliners can make it to the top. These people come from the 13 or so Illumanti bloodlines (as exposed by Fritz SpringmeierDavid Icke and other researchers).

These bloodlines are revered as demigods; and the roughly 300 bloodlines or so below that can never make it to the top echelon. (Probably because they don’t have pure blood, i.e. “royal” or reptilian DNA, but again, subject for another article.)

The OTO, the Freemasons, Scientology, Catholic Church, the CIA, the Australian military and many many others are all branches of the same Satanic Pedophilia Network. It lies at the heart of the international child trafficking ring and the New World Order.

The World is Run by a Satanic Cult

It’s a tough and bitter pill to swallow, but we have to face the cold hard truth: the world is run by a Satanic cult, whose members have infiltrated the top layers and power centers of Australian, American and British society (and those of numerous other countries).

They are inter-related, and they are bound together by bloodlines and Satanism – with pedophilia, rape, murder, war and genocide to follow.

Fiona warns that every organization in Australia has been infiltrated, including hospitals, psychiatry, politics, child advocacy groups – everything.

The Satanists have even created a False Memory Foundation, a fake organization set up by pedophiles, to stop true victims from coming forward with their stories, by convincing people they didn’t really experience what they experienced.

Satanic black magic rules the world. Only when enough of us truly grasp the enormity, horror and shock of this fundamental truth – now exposed by a mountain of evidence and a ton of whistleblowers and victims – can we hope to heal it by bringing these psychopaths to justice and restoring some semblance of honesty, peace and freedom to our world.

By Makia Freeman, The Freedom Articles | References:



“Give me control over a nations currency, and I care not who makes its laws” – Baron M.A. Rothschild
Before proceeding, I suggest you reading the following list of articles:



Afghanistan: Bank of Afghanistan
Albania: Bank of Albania
Algeria: Bank of Algeria
Argentina: Central Bank of Argentina
Armenia: Central Bank of Armenia
Aruba: Central Bank of Aruba
Australia: Reserve Bank of Australia
Austria: Austrian National Bank
Azerbaijan: Central Bank of Azerbaijan Republic
Bahamas: Central Bank of The Bahamas
Bahrain: Central Bank of Bahrain
Bangladesh: Bangladesh Bank
Barbados: Central Bank of Barbados
Belarus: National Bank of the Republic of Belarus
Belgium: National Bank of Belgium
Belize: Central Bank of Belize
Benin: Central Bank of West African States (BCEAO)
Bermuda: Bermuda Monetary Authority
Bhutan: Royal Monetary Authority of Bhutan
Bolivia: Central Bank of Bolivia
Bosnia: Central Bank of Bosnia and Herzegovina
Botswana: Bank of Botswana
Brazil: Central Bank of Brazil
Bulgaria: Bulgarian National Bank
Burkina Faso: Central Bank of West African States (BCEAO)
Burundi: Bank of the Republic of Burundi
Cambodia: National Bank of Cambodia
Came Roon: Bank of Central African States
Canada: Bank of Canada – Banque du Canada
Cayman Islands: Cayman Islands Monetary Authority
Central African Republic: Bank of Central African States
Chad: Bank of Central African States
Chile: Central Bank of Chile
China: The People’s Bank of China
Colombia: Bank of the Republic
Comoros: Central Bank of Comoros
Congo: Bank of Central African States
Costa Rica: Central Bank of Costa Rica
Côte d’Ivoire: Central Bank of West African States (BCEAO)
Croatia: Croatian National Bank
Cuba: Central Bank of Cuba
Cyprus: Central Bank of Cyprus
Czech Republic: Czech National Bank
Denmark: National Bank of Denmark
Dominican Republic: Central Bank of the Dominican Republic
East Caribbean area: Eastern Caribbean Central Bank
Ecuador: Central Bank of Ecuador
Egypt: Central Bank of Egypt
El Salvador: Central Reserve Bank of El Salvador
Equatorial Guinea: Bank of Central African States
Estonia: Bank of Estonia
Ethiopia: National Bank of Ethiopia
European Union: European Central Bank
Fiji: Reserve Bank of Fiji
Finland: Bank of Finland
France: Bank of France
Gabon: Bank of Central African States
The Gambia: Central Bank of The Gambia
Georgia: National Bank of Georgia
Germany: Deutsche Bundesbank
Ghana: Bank of Ghana
Greece: Bank of Greece
Guatemala: Bank of Guatemala
Guinea Bissau: Central Bank of West African States (BCEAO)
Guyana: Bank of Guyana
Haiti: Central Bank of Haiti
Honduras: Central Bank of Honduras
Hong Kong: Hong Kong Monetary Authority
Hungary: Magyar Nemzeti Bank
Iceland: Central Bank of Iceland
India: Reserve Bank of India
Indonesia: Bank Indonesia
Iran: The Central Bank of the Islamic Republic of Iran
Iraq: Central Bank of Iraq
Ireland: Central Bank and Financial Services Authority of Ireland
Israel: Bank of Israel
Italy: Bank of Italy
Jamaica: Bank of Jamaica
Japan: Bank of Japan
Jordan: Central Bank of Jordan
Kazakhstan: National Bank of Kazakhstan
Kenya: Central Bank of Kenya
Korea: Bank of Korea
Kuwait: Central Bank of Kuwait
Kyrgyzstan: National Bank of the Kyrgyz Republic
Latvia: Bank of Latvia
Lebanon: Central Bank of Lebanon
Lesotho: Central Bank of Lesotho
Libya: Central Bank of Libya (Their most recent conquest)
Uruguay: Central Bank of Uruguay
Lithuania: Bank of Lithuania
Luxembourg: Central Bank of Luxembourg
Macao: Monetary Authority of Macao
Macedonia: National Bank of the Republic of Macedonia
Madagascar: Central Bank of Madagascar
Malawi: Reserve Bank of Malawi
Malaysia: Central Bank of Malaysia
Mali: Central Bank of West African States (BCEAO)
Malta: Central Bank of Malta
Mauritius: Bank of Mauritius
Mexico: Bank of Mexico
Moldova: National Bank of Moldova
Mongolia: Bank of Mongolia
Montenegro: Central Bank of Montenegro
Morocco: Bank of Morocco
Mozambique: Bank of Mozambique
Namibia: Bank of Namibia
Nepal: Central Bank of Nepal
Netherlands: Netherlands Bank
Netherlands Antilles: Bank of the Netherlands Antilles
New Zealand: Reserve Bank of New Zealand
Nicaragua: Central Bank of Nicaragua
Niger: Central Bank of West African States (BCEAO)
Nigeria: Central Bank of Nigeria
Norway: Central Bank of Norway
Oman: Central Bank of Oman
Pakistan: State Bank of Pakistan
Papua New Guinea: Bank of Papua New Guinea
Paraguay: Central Bank of Paraguay
Peru: Central Reserve Bank of Peru
Philip Pines: Bangko Sentral ng Pilipinas
Poland: National Bank of Poland
Portugal: Bank of Portugal
Qatar: Qatar Central Bank
Romania: National Bank of Romania
Russia: Central Bank of Russia
Rwanda: National Bank of Rwanda
San Marino: Central Bank of the Republic of San Marino
Samoa: Central Bank of Samoa
Saudi Arabia: Saudi Arabian Monetary Agency
Senegal: Central Bank of West African States (BCEAO)
Serbia: National Bank of Serbia
Seychelles: Central Bank of Seychelles
Sierra Leone: Bank of Sierra Leone
Singapore: Monetary Authority of Singapore
Slovakia: National Bank of Slovakia
Slovenia: Bank of Slovenia
Solomon Islands: Central Bank of Solomon Islands
South Africa: South African Reserve Bank
Spain: Bank of Spain
Sri Lanka: Central Bank of Sri Lanka
Sudan: Bank of Sudan
Surinam: Central Bank of Suriname
Swaziland: The Central Bank of Swaziland
Sweden: Sveriges Riksbank
Switzerland: Swiss National Bank
Tajikistan: National Bank of Tajikistan
Tanzania: Bank of Tanzania
Thailand: Bank of Thailand
Togo: Central Bank of West African States (BCEAO)
Tonga: National Reserve Bank of Tonga
Trinidad and Tobago: Central Bank of Trinidad and Tobago
Tunisia: Central Bank of Tunisia
Turkey: Central Bank of the Republic of Turkey
Uganda: Bank of Uganda
Ukraine: National Bank of Ukraine
United Arab Emirates: Central Bank of United Arab Emirates
United Kingdom: Bank of England
United States: Federal Reserve, Federal Reserve Bank of New York
Vanuatu: Reserve Bank of Vanuatu
Venezuela: Central Bank of Venezuela
Vietnam: The State Bank of Vietnam
Yemen: Central Bank of Yemen
Zambia: Bank of Zambia
Zimbabwe: Reserve Bank of Zimbabwe

The FED and the IRS

Virtually unknown to the general public is the fact that the US Federal Reserve is a privately owned company, siting on its very own patch of land, immune to the US laws.

This privately owned company (controlled by the Rothschilds, Rockefellers and Morgans) prints the money FOR the US Government, which pays them interest for the “favor.” This means that if we would reset the nation’s debt today and would begin reprinting money, we would be in debt to the FED from the very first dollar loaned to our Government.

Also, most people living in the USA have no clue that the Internal Revenue Service (IRS) is a foreign agency.

To be more accurate, the IRS is a foreign private corporation of the International Monetary Fund (IMF) and is the private “army” of the Federal Reserve (Fed).

Its main goal is to make sure the American people pay their tax and be good little slaves.

You can read more on the subject here.

In 1835, US President Andrew Jackson declared his disdain for the international bankers:

“You are a den of vipers. I intend to rout you out, and by the Eternal God I will rout you out. If the people only understood the rank injustice of our money and banking system, there would be a revolution before morning.”

There followed an (unsuccessful) assassination attempt on President Jackson’s life. Jackson had told his vice president, Martin Van Buren:

“The bank, Mr. Van Buren, is trying to kill me.”

This was the beginning of a pattern of intrigue that would plague the White House itself over the coming decades. Both Lincoln and JFK have been murdered for trying to rid the country of banksters.

Read everything on the subject here.

The world’s Megabanks

There are two Megabanks that offer loans to all the countries around the planet, the World Bank and the IMF. The first one is jointly owned by the world’s top banking families, with the Rothschilds at the very top, while the second one is privately owned by the Rothschilds alone.

These two Megabanks offer loans to “developing countries” and use their almost impossible-to-pay-back interests to get their hands on the real wealth: land and precious metals.

But that’s not all! An important part of their plan is to also exploit a country’s natural resources (like petrol or gas) via their covertly-owned companies, refine them, and sell them back to the same country, making a huge profit.

But in order for these companies to operate optimally, they need a solid infrastructure, which is usually lacking in the so called “developing countries.” So before the banksters even offer the almost impossible-to-pay-back loans, they make sure that most of the money will be invested in — you’ve guessed it — infrastructure.

These “negotiations” are carried out by the so called “Economic Hitmen”, who succeed by handsomely rewarding (i.e. bribing) or threatening with death those who are in the position to sell away their country.

For more information on the subject, I suggest reading the Confessions of an Economic Hitman.

The one bank that rules them all, the “Bank for International Settlement,” is — obviously — controlled by the Rothschilds and it is nicknamed the “Tower of Basel.”

The true power of the Rothschilds goes FAR beyond the Banking Empire

If you are not yet amazed by the power of the Rothschilds (I know you are), please know that they are also behind all wars since Napoleon. That’s when they’ve discovered just how profitable it is to finance both sides of a war and they’ve been doing it ever since.

In 1849, Guttle Schnapper, the wife of Mayer Amschel stated:

“If my sons did not want wars, there would be none.”

So, the world is still at war because it is very, very profitable to the Rothschilds and their parasite bankster bloodlines. And for as long as we will continue to use money, the world will never know peace.

It is shocking for many to find out that the United States of America is a corporation ruled from abroad. Its original name was the Virginia Company and it was owned by the British Crown (it should not be mistaken for the Queen, which functions largely in a ceremonial capacity only).

The British Crown donated the company to the Vatican, which gave the exploitation rights back to the Crown. The US Presidents are appointed CEOs and their business is to make money for the British Crown and the Vatican, who take their share of the profits every year.

The British Crown covertly rules the world from the 677-acre, independent sovereign state, know as The City of London. This other Crown is comprised of a committee of 12 banks headed by the Bank of England. Guess who is controlling the Bank of England? Yup, the Rothschilds!

(Read everything on the subject here).

In 1815, Nathan Mayer made the following statement:

“I care not what puppet is placed upon the throne of England to rule the Empire on which the sun never sets. The man who controls Britain’s money supply controls the British Empire, and I control the British money supply.”

The House of Rothschild is really at the top of the pyramid of power. They are behind the New World Order and the complete domination of the world agenda. They are behind the European Union and the Euro and they are behind the idea of a North American Union and the Amero. They are controlling all of the world’s secret services and their private army is NATO.

Very, very impressive!

Now, what would you say if I told you that we can crumble their empire to dust overnight, without any sort of violence?

By / Source: Educate Yourself

Protect Your Body From Fukushima Radiation 

18 Jul

Japanese officials have recently admitted the grim truth that since the 2011 Fukushima earthquake, tsunami and meltdown, 20 trillion to 40 trillion becquerels of radioactive tritium have leaked into the Pacific Ocean, plus a huge amount of cesium, as well as strontium — which replaces calcium in bones and stays in the bodies of humans and sea life.

Over 300 tons of radioactive water are still leaking into the sea each day. And if that wasn’t enough, reactor 4 is severely damaged and sinking — the removal of the spent fuel rods will be one of the most urgent and dangerous tasks ever undertaken in the history of nuclear energy.

A rodent chewed through the wiring recently, causing a power outage which came close to triggering an unstoppable nuclear chain reaction.

Those living downwind, especially on the west coast of North America, may have significant reason to be aware and take precautions.

Not only did the Vancouver Sun report that the seaweed in British Columbia has radiation levels four times the amount considered safe, but cow’s milk samples taken from across the US after the Fukushima incident have shown radiation levels three times higher than EPA maximums.

Related: 500% Increase in Radiation Levels on California Beach;

But don’t buy your ticket to Sydney just yet — there’s hope. Avoiding certain foods and eating more of others may help you protect yourself and your family from possible damage from radiation. Here’s a partial list of tips to help you navigate these waters:

Products to Avoid:

1. Many experts are urging people to stop eating sea life from the Pacific. This would obviously include anything from Japan. Marine chemist Ken Buesseler found Pacific cesium levels 50 million times higher than pre disaster levels. (The levels tapered off but plateaued at 10,000 times higher than normal.) The algae get contaminated and it goes to the little fish, to the big fish and then to you.

2. Avoid dairy and meat. The higher on the food chain, the higher the concentration of radioactive materials may be. Dairy products in particular may be the most contaminated item, because the living creature has eaten the contaminated grass, other foods and water (from contaminated rain that forms from the Pacific and atmospheric particles); the radiation from which is stored it in its body and passed on to whoever eats it. After the Chernobyl disaster there were numerous cases of children becoming severely ill from drinking cow’s milk.

Products to Choose:

1. Citrus pectin or apple pectin. In supplement form, these have been shown to bind to and remove radioactive materials such as Cesium-137 from the body.

2. Spirulina and chlorella have both been shown to reduce significantly or even remove radioactive materials in people who were contaminated by the Chernobyl fallout. However, this blue-green algae superfood should probably not be sourced from Japan or nearby waters.

3. Seaweeds (and green and black teas for that matter) have been shown to neutralize radioactive isotopes in the body, and contain a high amount of protective natural iodine that would definitely protect the thyroid. Many people are claiming that dulse from Ireland is the safest.

The jury is still out on California coastal seaweed, with some people even buying Geiger counters to test everything they consume. Geiger counters are rather blunt tools though, and do not tell you the type of isotope involved. I personally would not eat seaweed from the west coast of North America or Japan, but that’s an individual decision.

4. Foods high in carotenes, (vitamin C and E), are natural protectors against radiation induced carcinogenesis. This includes carrots, sweet potatoes, beets, winter squash, kale, collard greens, chard and spinach. (Beta-carotene, however, may actually promote cancer.)

5. The entire cabbage family is high in caffeic acid, which may protect peripheral blood lymphocytes against gamma radiation induced cellular damage. This would include broccoli, cauliflower, arugula, bok choy, radishes, mustard greens and the like.

6. Herbs high in selenium may protect against DNA damage. These include: nettles, burdock root, catnip and ginseng.

7. Members of the legume family, especially: lentils, astragalus and red clover, may assist with DNA repair.

8. Miso soup has been shown to be very protective as it contains dipicolinic acid and may discharge radiation from the body. Rosemary, as well, helps rid the brain of free radicals.

9. Reishi mushrooms, known in traditional Chinese Medicine as Ling Zhi, have also been noted to increase the white blood cells and increase the overall immune protection of the body, even combating cancer. (Studies on reishi and cancer are varied). The recommended method is slicing the dried mushroom and simmering for three hours, drinking the concentrated tea.

10. Cilantro removes heavy metals from the body (especially when combined with chlorella), and milk thistle is another herb that supports the liver in removing toxins. Bentonite clay has been touted as doing the same through binding and removing the foreign substances.

Root canals: 97% of all Terminal Cancer Patients Previously Had This Dental Procedure… | Humans Are Free

18 Jul

Do you have a chronic degenerative disease? If so, have you been told, “It’s all in your head?” Well, that might not be that far from the truth… the root cause of your illness may be in your mouth.

There is a common dental procedure that nearly every dentist will tell you is completely safe, despite the fact that scientists have been warning of its dangers for more than 100 years. Every day in the United States alone, 41,000 of these dental procedures are performed on patients who believe they are safely and permanently fixing their problem.

What is this dental procedure?

The root canal. More than 25 million root canals are performed every year in this country.

Root-canaled teeth are essentially “dead” teeth that can become silent incubators for highly toxic anaerobic bacteria that can, under certain conditions, make their way into your bloodstream to cause a number of serious medical conditions—many not appearing until decades later.

Most of these toxic teeth feel and look fine for many years, which make their role in systemic disease even harder to trace back.

Sadly, the vast majority of dentists are oblivious to the serious potential health risks they are exposing their patients to, risks that persist for the rest of their patients’ lives. The American Dental Association claims root canals have been proven safe, but they have NO published data or actual research to substantiate this claim.

Fortunately, I had some early mentors like Dr. Tom Stone and Dr. Douglas Cook, who educated me on this issue nearly 20 years ago. Were it not for a brilliant pioneering dentist who, more than a century ago, made the connection between root-canaled teeth and disease, this underlying cause of disease may have remained hidden to this day. The dentist’s name was Weston Price — regarded by many as the greatest dentist of all time.

Weston A. Price: World’s Greatest Dentist

Most dentists would be doing an enormous service to public health if they familiarized themselves with the work of Dr. Weston Pricei. Unfortunately, his work continues to be discounted and suppressed by medical and dental professionals alike.

Dr. Price was a dentist and researcher who traveled the world to study the teeth, bones, and diets of native populations living without the “benefit” of modern food. Around the year 1900, Price had been treating persistent root canal infections and became suspicious that root-canaled teeth always remained infected, in spite of treatments. Then one day, he recommended to a woman, wheelchair bound for six years, to have her root canal tooth extracted, even though it appeared to be fine.

She agreed, so he extracted her tooth and then implanted it under the skin of a rabbit. The rabbit amazingly developed the same crippling arthritis as the woman and died from the infection 10 days later. But the woman, now free of the toxic tooth, immediately recovered from her arthritis and could now walk without even the assistance of a cane.

Price discovered that it’s mechanically impossible to sterilize a root-canaled (e.g. root-filled) tooth.

He then went on to show that many chronic degenerative diseases originate from root-filled teeth—the most frequent being heart and circulatory diseases. He actually found 16 different causative bacterial agents for these conditions. But there were also strong correlations between root-filled teeth and diseases of the joints, brain and nervous system.

Dr. Price went on to write two groundbreaking books in 1922 detailing his research into the link between dental pathology and chronic illness. Unfortunately, his work was deliberately buried for 70 years, until finally one endodontist named George Meinig recognized the importance of Price’s work and sought to expose the truth.

Must-read book on the subject: The Secret Poison in Your Mouth: Banish the Hidden Cause of Cancer, Heart Disease and Arthritis;

Dr. Meinig advances the work of Dr. Price

Dr. Meinig, a native of Chicago, was a captain in the U.S. Army during World War II before moving to Hollywood to become a dentist for the stars. He eventually became one of the founding members of the American Association of Endodontists (root canal specialists).

In the 1990s, he spent 18 months immersed in Dr. Price’s research. In June of 1993, Dr. Meinig published the book Root Canal Cover-Up, which continues to be the most comprehensive reference on this topic today. You can order your copy directly from the Price-Pottenger Foundation. ii

What dentists don’t know about the anatomy of your teeth

Your teeth are made of the hardest substances in your body.

In the middle of each tooth is the pulp chamber, a soft living inner structure that houses blood vessels and nerves. Surrounding the pulp chamber is the dentin, which is made of living cells that secrete a hard mineral substance. The outermost and hardest layer of your tooth is the white enamel, which encases the dentin.

The roots of each tooth descend into your jawbone and are held in place by the periodontal ligament. In dental school, dentists are taught that each tooth has one to four major canals. However, there are accessory canals that are never mentioned. Literally miles of them!

Just as your body has large blood vessels that branch down into very small capillaries, each of your teeth has a maze of very tiny tubules that, if stretched out, would extend for three miles. Weston Price identified as many as 75 separate accessory canals in a single central incisor (front tooth). For a more detailed explanation, refer to an article by Hal Huggins, DDS, MS, on the Weston A. Price Foundation website.iii (These images are borrowed from the Huggins article.)

Microscopic organisms regularly move in and around these tubules, like gophers in underground tunnels.

When a dentist performs a root canal, he or she hollows out the tooth, then fills the hollow chamber with a substance (called guttapercha), which cuts off the tooth from its blood supply, so fluid can no longer circulate through the tooth. But the maze of tiny tubules remains. And bacteria, cut off from their food supply, hide out in these tunnels where they are remarkably safe from antibiotics and your own body’s immune defenses.

The root cause of much disease

Under the stresses of oxygen and nutrient deprivation, these formerly friendly organisms morph into stronger, more virulent anaerobes that produce a variety of potent toxins. What were once ordinary, friendly oral bacteria mutate into highly toxic pathogens lurking in the tubules of the dead tooth, just awaiting an opportunity to spread.

No amount of sterilization has been found effective in reaching these tubules — and just about every single root-canaled tooth has been found colonized by these bacteria, especially around the apex and in the periodontal ligament. Oftentimes, the infection extends down into the jawbone where it creates cavitations — areas of necrotic tissue in the jawbone itself.

Cavitations are areas of unhealed bone, often accompanied by pockets of infected tissue and gangrene. Sometimes they form after a tooth extraction (such as a wisdom tooth extraction), but they can also follow a root canal. According to Weston Price Foundation, in the records of 5,000 surgical cavitation cleanings, only two were found healed.

And all of this occurs with few, if any, accompanying symptoms. So you may have an abscessed dead tooth and not know it. This focal infection in the immediate area of the root-canaled tooth is bad enough, but the damage doesn’t stop there.

Root canals can lead to heart, kidney, bone, and brain disease

As long as your immune system remains strong, any bacteria that stray away from the infected tooth are captured and destroyed. But once your immune system is weakened by something like an accident or illness or other trauma, your immune system may be unable to keep the infection in check.

These bacteria can migrate out into surrounding tissues by hitching a ride into your blood stream, where they are transported to new locations to set up camp. The new location can be any organ or gland or tissue.

Dr. Price was able to transfer diseases harbored by humans to rabbits, by implanting fragments of root-canaled teeth, as mentioned above. He found that root canal fragments from a person who had suffered a heart attack, when implanted into a rabbit, would cause a heart attack in the rabbit within a few weeks.

He discovered he could transfer heart disease to the rabbit 100 percent of the time! Other diseases were more than 80 percent transferable by this method. Nearly every chronic degenerative disease has been linked with root canals, including:

– Heart disease
– Kidney disease
– Arthritis, joint, and rheumatic diseases
– Neurological diseases (including ALS and MS)
– Autoimmune diseases (Lupus and more)

There may also be a cancer connection. Dr. Robert Jones, a researcher of therelationship between root canals and breast cancer, found an extremely high correlation between root canals and breast cancer.iv He claims to have found the following correlations in a five-year study of 300 breast cancer cases:

-93 percent of women with breast cancer had root canals
-7 percent had other oral pathology
-Tumors, in the majority of cases, occurred on the same side of the body as the root canal(s) or other oral pathology

Dr. Jones claims that toxins from the bacteria in an infected tooth or jawbone are able to inhibit the proteins that suppress tumor development. A German physician reported similar findings. Dr. Josef Issels reported that, in his 40 years of treating “terminal” cancer patients, 97 percent of his cancer patients had root canals. If these physicians are correct, the cure for cancer may be as simple as having a tooth pulled, then rebuilding your immune system.

Good bugs gone bad

How are these mutant oral bacteria connected with heart disease or arthritis? The ADA and the AAE claim it’s a “myth” that the bacteria found in and around root-canaled teeth can cause diseasev. But they base that on the misguided assumption that the bacteria in these diseased teeth are the SAME as normal bacteria in your mouth — and that’s clearly not the case.

Today, bacteria can be identified using DNA analysis, whether they’re dead or alive, from their telltale DNA signatures.

In a continuation of Dr. Price’s work, the Toxic Element Research Foundation (TERF) used DNA analysis to examine root-canaled teeth, and they found bacterial contamination in 100 percent of the samples tested. They identified 42 different species of anaerobic bacteria in 43 root canal samples. In cavitations, 67 different bacteria were identified among the 85 samples tested, with individual samples housing between 19 to 53 types of bacteria each. The bacteria they found included the following types:

– Capnocytophagaochracea
– Fusobacteriumnucleatum
– Gemellamorbillorum
– Leptotrichiabuccalis
– Porphyromonasgingivalis

Are these just benign, ordinary mouth bugs? Absolutely not. Four can affect your heart, three can affect your nerves, two can affect your kidneys, two can affect your brain, and one can infect your sinus cavities… so they are anything BUT friendly! (If you want see just how unfriendly they can be, I invite you to investigate the footnotes.)

Approximately 400 percent more bacteria were found in the blood surrounding the root canal tooth than were found in the tooth itself, suggesting the tooth is the incubatorand the periodontal ligament is the food supply. The bone surrounding root-canaled teeth was found even HIGHER in bacterial count… not surprising, since bone is virtual buffet of bacterial nutrients.

Since when is leaving a dead body part IN your body a good idea?

There is no other medical procedure that involves allowing a dead body part to remain in your body. When your appendix dies, it’s removed. If you get frostbite or gangrene on a finger or toe, it is amputated. If a baby dies in utero, the body typically initiates a miscarriage.

Your immune system doesn’t care for dead substances, and just the presence of dead tissue can cause your system to launch an attack, which is another reason to avoid root canals — they leave behind a dead tooth.

Infection, plus the autoimmune rejection reaction, causes more bacteria to collect around the dead tissue. In the case of a root canal, bacteria are given the opportunity to flush into your blood stream every time you bite down.

Why dentists cling to the belief root canals are safe

The ADA rejects Dr. Price’s evidence, claiming root canals are safe, yet they offer no published data or actual research to substantiate their claim. American Heart Association recommends a dose of antibiotics before many routine dental procedures to prevent infective endocarditis (IE) if you have certain heart conditions that predispose you to this type of infection.

So, on the one hand, the ADA acknowledges oral bacteria can make their way from your mouth to your heart and cause a life-threatening infection.

But at the same time, the industry vehemently denies any possibility that these same bacteria—toxic strains KNOWN to be pathogenic to humans — can hide out in your dead root-canaled tooth to be released into your blood stream every time you chew, where they can damage your health in a multitude of ways.

Is this really that large of a leap? Could there be another reason so many dentists, as well as the ADA and the AAE, refuse to admit root canals are dangerous? Well, yes, as a matter of fact, there is. Root canals are the most profitable procedure in dentistry.

What you need to know to AVOID a root canal

I strongly recommend never getting a root canal. Risking your health to preserve a tooth simply doesn’t make sense. Unfortunately, there are many people who’ve already have one. If you have, you should seriously consider having the tooth removed, even if it looks and feels fine.

Remember, as soon as your immune system is compromised, your risk of of developing a serious medical problem increases — and assaults on your immune system are far too frequent in today’s world.

If you have a tooth removed, there are a few options available to you.

1) Partial denture: This is a removable denture, often just called a “partial.” It’s the simplest and least expensive option.
2) Bridge: This is a more permanent fixture resembling a real tooth but is a bit more involved and expensive to build.
3) Implant: This is a permanent artificial tooth, typically titanium, implanted in your gums and jaw. There are some problems with these due to reactions to the metals used. Zirconium is a newer implant material that shows promise for fewer complications.

But just pulling the tooth and inserting some sort of artificial replacement isn’t enough.

Dentists are taught to remove the tooth but leave your periodontal ligament. But as you now know, this ligament can serve as a breeding ground for deadly bacteria. Most experts who’ve studied this recommend removing the ligament, along with one millimeter of the bony socket, in order to drastically reduce your risk of developing an infection from the bacterially infected tissues left behind.

I strongly recommend consulting a biological dentist because they are uniquely trained to do these extractions properly and safely, as well as being adept at removing mercury fillings, if necessary. Their approach to dental care is far more holistic and considers the impact on your entire body — not JUST your mouth.

If you need to find a biological dentist in your area, I recommend visiting, a resource sponsored by Consumers for Dental Choice. This organization, championed by Charlie Brown, is a highly reputable organization that has fought to protect and educate consumers so that they can make better-informed decisions about their dental care. The organization also heads up the Campaign for Mercury-Free Dentistry.

Must-read book on the subject: The Secret Poison in Your Mouth: Banish the Hidden Cause of Cancer, Heart Disease and Arthritis;

By Dr. Joseph Mercola

From the author: The existing medical establishment is responsible for killing and permanently injuring millions of Americans, but the surging numbers of visitors to since I began the site in 1997 – we are now routinely among the top 10 health sites on the Internet – convinces me that you, too, are fed up with their deception. You want practical health solutions without the hype, and that’s what I offer.

Weston A. Price Foundation
ii Price-Pottenger Foundation
iii Weston A. Price Foundation June 25, 2010
iv Quantum Cancer Management
American Association of Endodontists
vi Journal of Clinical Microbiology February 2007
vii Journal of Clinical Microbiology July 2003
viii Clinical Infectious Diseases June 1996
ix Science Daily January 4, 2011
The Wealthy Dentist July 12, 2011

EWG’s 2017 Shopper’s Guide to Pesticides in Produce

18 Jul

EWG analyzed pesticide residue testing data from the U.S. Department of Agriculture and Food and Drug Administration to come up with rankings for the following popular fresh produce items. All 48 foods are listed below from worst to best – lower numbers indicate more pesticides.

Note: EWG analyzed pesticide tests of 48 popular produce items. Domestic and imported versions of two items – blueberries, green beans and snap peas – showed sharply different results, so we have ranked those domestic and imported items separately. As a result, the Shopper’s Guide displays 51 entries.

1EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



2EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



3EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



4EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



5EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



6EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



7EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



8EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



9EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



10EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



11EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Sweet bell peppers


12EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



13EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



14EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Cherry Tomatoes


15EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



16EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Snap peas – imported


17EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Blueberries – domestic


18EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Hot peppers +


19EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Kale / collard greens


20EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Blueberries – imported





EWG’s 2017 Shopper’s Guide to Pesticides in Produce™

1*EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Sweet Corn*


2EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



3EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



4EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



5EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



6EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Sweet peas frozen


7*EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



8EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



9EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



10EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



11EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists

Honeydew Melon


12EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



13EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



14EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



15EWG's Dirty Dozen Plus and Clean Fifteen Lists



* A small amount of sweet corn, papaya and summer squash sold in the United States is produced from genetically modified seeds. Buy organic varieties of these crops if you want to avoid genetically modified produce.


Get the full list




EWG’s 2017 Shopper’s Guide to Pesticides in Produce™

More and more Americans are demanding food free of synthetic chemicals. But EWG’s analysis of tests by the U.S. Department of Agriculture found that nearly 70 percent of samples of 48 types of conventionally grown produce were contaminated with pesticide residues.

The USDA found a total of 178 different pesticides and pesticide breakdown products on the thousands of produce samples it analyzed. The pesticides persisted on fruits and vegetables even when they were washed and, in some cases, peeled.

But there are stark differences in the number and amount of pesticides on various types of produce. EWG’s annual Shopper’s Guide to Pesticides in Produce™ lists the Dirty Dozen™ fruits and vegetables with the most pesticide residues, and the Clean Fifteen™, for which few, if any, residues were detected.

When buying organic produce is not an option, use the Shopper’s Guide to choose foods lower in pesticide residues. With the Shopper’s Guide, you can have the health benefits of a diet rich in fruits and vegetables while limiting your exposure to pesticides.

Highlights of the Dirty Dozen™ for 2017

For the Dirty Dozen list, EWG singled out produce with the highest loads of pesticide residues. This year the list includes, in order, strawberriesspinach, nectarines, apples, peaches, celery, grapes, pears, cherries, tomatoes, sweet bell peppers and potatoes.

Each of these foods tested positive for a number of different pesticide residues and contained higher concentrations of pesticides than other produce. Pears and potatoes were new additions to the Dirty Dozen, displacing cherry tomatoes and cucumbers from last year’s list.

Key findings:

  • More than 98 percent of samples of strawberries, spinach, peaches, nectarines, cherries and apples tested positive for residue of at least one pesticide.
  • A single sample of strawberries showed 20 different pesticides.
  • Spinach samples had, on average, twice as much pesticide residue by weight than any other crop.

The Clean Fifteen™

EWG’s Clean Fifteen list of produce least likely to contain pesticide residues included sweet corn, avocados, pineapples, cabbage, onions, frozen sweet peas, papayas, asparagus, mangoes, eggplant, honeydew melon, kiwis, cantaloupe, cauliflower and grapefruit. Relatively few pesticides were detected on these foods, and tests found low total concentrations of pesticide residues on them.

Key findings:

  • Avocados and sweet corn were the cleanest: only 1 percent of samples showed any detectable pesticides.
  • More than 80 percent of pineapples, papayas, asparagus, onions and cabbage had no pesticide residues.
  • No single fruit sample from the Clean Fifteen tested positive for more than four types of pesticides.
  • Multiple pesticide residues are extremely rare on Clean Fifteen vegetables. Only 5 percent of Clean Fifteen vegetable samples had two or more pesticides.

See the full list.

Genetically engineered crops, or GMOs

Most processed foods typically contain one or more ingredient derived from genetically engineered crops, such as corn syrup and corn oil made from predominantly GMO starchy field corn. Yet GMO food is not often found in the produce section of American supermarkets. A small percentage of zucchini, yellow squash and sweet corn is genetically modified.1 Most Hawaiian papaya is GMO. Other varieties of GMO foods are currently being tested. The USDA may approve them in the future.

Because federal law does not require labeling of genetically engineered produce, EWG advises people who want to avoid GMO crops to purchase organically grown sweet corn, papaya, zucchini and yellow squash. For processed foods, look for items that are certified organic or bear the Non-GMO Project Verified label. EWG recommends that consumers check EWG’s Shopper’s Guide to Avoiding GMO Food, Food Scores database and EWG’s Healthy Living app, which can help identify foods likely to contain genetically engineered ingredients.

Dirty Dozen PLUS™

Again this year, we have expanded the Dirty Dozen list to highlight hot peppers, which do not meet our traditional ranking criteria but were found to be contaminated with insecticides toxic to the human nervous system.

USDA tests of 739 samples of hot peppers in 2010 and 2011 found residues of three highly toxic insecticides – acephate, chlorpyrifos and oxamyl – on a portion of sampled peppers at concentrations high enough to cause concern. These insecticides are banned on some crops but still allowed on hot peppers. In 2015, California regulators tested 72 unwashed hot peppers and found that residues of these three pesticides are still occasionally detected on the crop.26

EWG recommends that people who frequently eat hot peppers buy organic. If you cannot find or afford organic hot peppers, cook them, because pesticide levels typically diminish when food is cooked.

The federal Food Quality Protection Act of 1996 mandated that the Environmental Protection Agency tighten regulation of pesticides and reduce the risks of pesticide exposure for children. The act prompted the EPA to restrict the use of many chemicals, including organophosphate pesticides, which are potent neurotoxins. Even in low doses, they can impair children’s intelligence and brain development.

Over the past two decades, organophosphates have been withdrawn from many agricultural uses and banned from household pesticides. Yet they can still be applied to certain crops.

Several long-term studies of American children initiated in the 1990s found that children’s exposures to toxic organophosphate insecticides – not only in farm communities but also in cities – were high enough to cause subtle but lasting damages to their brains and nervous systems.3,4,5

The EPA and some in the agriculture industry argue that restrictions enacted after these children were born would ensure that contemporary children’s exposures to these pesticides from food are safe. But a 2012 study, led by Stephen Rauch of British Columbia’s Children’s Hospital, found decreases in infant birth weight and shorter pregnancies among 300 Ohio mothers exposed to organophosphates during pregnancy.6 These pregnancies occurred after major organophosphate restrictions took effect in the early 2000s. The study indicates that organophosphate exposures must be further curtailed to protect children’s health.

How consumers can avoid pesticides

Smart shopping choices matter. People who eat organic produce eat fewer pesticides. A 2015 study by Cynthia Curl of the University of Washington found that people who report they “often or always” buy organic produce had significantly less organophosphate insecticides in their urine samples. This was true even though they reported eating 70 percent more servings of fruits and vegetables per day than adults reporting they “rarely or never” purchase organic produce.7 Several long-term observational studies have indicated that organophosphate insecticides may impair children’s brain development.

In 2012, the American Academy of Pediatrics issued an important report that said children have “unique susceptibilities to [pesticide residues’] potential toxicity.” The pediatricians’ organization cited research that linked pesticide exposures in early life to “pediatric cancers, decreased cognitive function, and behavioral problems.” It advised its members to urge parents to consult “reliable resources that provide information on the relative pesticide content of various fruits and vegetables.” A key resource it cited was EWG’s Shopper’s Guide to Pesticides in Produce.8


EWG’s Shopper’s Guide ranks pesticide contamination on 48 popular fruits and vegetables based on an analysis of more than 36,000 samples taken by the USDA and the Food and Drug Administration. The USDA doesn’t test every food every year. EWG generally used the most recent sampling period for each food.

Nearly all the tests that serve as the basis for the guide were conducted by USDA personnel, who washed or peeled produce to mimic consumer practices. It is a reasonable assumption that unwashed produce would likely have higher concentrations of pesticide residues, as is typically found in California Department of Pesticide Regulation tests that include unwashed, unpeeled produce.9

To compare foods, EWG looked at six measures of pesticide contamination:

  • Percent of samples tested with detectable pesticides
  • Percent of samples with two or more detectable pesticides
  • Average number of pesticides found on a single sample
  • Average amount of pesticides found, measured in parts per million,
  • Maximum number of pesticides found on a single sample
  • Total number of pesticides found on the commodity

For each metric, we ranked each food based on its individual USDA test results, then normalized the scores on a 1 to 100 scale, with 100 being the highest. A food’s final score is the total of the six normalized scores from each metric. When domestically grown and imported produce items had notably different scores we displayed them separately to help guide consumers toward lower-pesticide options. The Shopper’s Guide full list shows fruits and vegetables in the order of these final scores.

Our goal is to show a range of different measures of pesticide contamination to account for uncertainties in the science. All categories were treated equally. The likelihood that a person would eat multiple pesticides on a single food was given the same weight as amounts of the pesticide detected and the percent of the crop on which any pesticides were found.

The Shopper’s Guide is not built on a complex assessment of pesticide risks but instead reflects the overall pesticide loads of common fruits and vegetables. This approach best captures the uncertainties about the risks and consequences of pesticide exposure. Since researchers are constantly developing new insights into how pesticides act on living organisms, no one can say that concentrations of pesticides assumed to be safe today are, in fact, harmless.

EWG’s Shopper’s Guide aims to give consumers the confidence that by following EWG’s advice, they can buy foods with fewer types of pesticides and lower overall concentrations of pesticide residues.


1 U.S. Department of Agriculture, Economic Issues in the Coexistence of Organic, Genetically Engineered (GE), and Non-GE Crops. Economic Research Service, 2016. Available at

2 California Department of Pesticide Regulation, Pesticide Residues on Fresh Produce. 2015. Available at

3 M. Bouchard et al., Prenatal Exposure to Organophosphate Pesticides and IQ in 7-Year Old Children. Environmental Health Perspectives, 2011; 119(8):1189-1195. Available at

4 V. Rauh et al., 7-Year Neurodevelopmental Scores and Prenatal Exposure to Chlorpyrifos, A Common Agricultural Pesticide. Environmental Health Perspectives, 2011; 119(8):1196-1201. Available at

5 S.M. Engel et al., 2011. Prenatal Exposure to Organophosphates, Paraoxonase 1, and Cognitive Development in Childhood. Environmental Health Perspectives, 2011; 119(8):1182-1188. Available at

6 S.A. Rauch et al., Associations of Prenatal Exposure to Organophosphate Pesticide Metabolites with Gestational Age and Birth Weight. Environmental Health Perspectives, 2012; 120(7):1055-1060. Available at

7 C.L. Curl et al., Estimating Pesticide Exposure from Dietary Intake and Organic Food Choices: The Multi-Ethnic Study of Atherosclerosis (MESA). Environmental Health Perspectives, 2015. Available at

8 American Academy of Pediatrics, Organic Foods: Health and Environmental Advantages and Disadvantages. American Academy of Pediatrics Committee on Nutrition and Council on Environmental Health, 2012; e1406 -e1415. DOI: 10.1542/peds.2012-2579. Available at

9 California Department of Pesticide Regulation, Pesticide Residues on Fresh Produce. 2015. Available at



Number of pesticides sought(*)(*) The number of pesticides analysed in 2009 by each reporting country    Total number pest...


Samples exceeding the MRLs:trend over the time(*)                2009                                      97,4%          ...


Samples exceeding the MRLs by food group(*)                     Fruit and nuts; Processed                     99.0%       ...



No of samples analysed vs No pesticide sought and found

MRL exceedances: origin of samples extra-EU

Presentation of the acute RA resultsSummary of the 2009 results of the short-term consumer risk assessment for the pestici...Results chronic RAFor 135 pesticides/group of pesticides the calculated TMDI basedon the 27 diets included in the PRiMo mo...

Results chronic RA• For 3 pesticides (carbofuran, diazinon and the  dithiocarbamates) a potential chronic risk could not b...


phy and chemical food Contaminants

phy and chemical food Contaminants




food PESTICIDE RESIDUE – Yahoo Image Search Results



Top 16 High Pesticide Fruits and Veggies to Avoid

In order to avoid high pesticide residue found in common fruits and vegetables, it’s important to know which produce is most important to eliminate from your diet. Unless, of course, you want to go completely organic! However, it’s not always possible for everyone to eat organic food all the time for various reasons, so the next best thing to do is to avoid the dirtiest of the veggie and fruit culprits.

In 2013, The USDA found that 2/3 of 3,015 produce samples tested were positive for pesticide residue and 165 different pesticides were found on thousands of fruit and vegetables samples. The USDA reported that pesticides remained even after washing and sometimes even after peeling.

Every year the Environmental Working Group analyzes data from the Department of Agriculture as to various produce pesticide residue content.

EWG estimates that people can reduce their exposure to pesticide chemicals by as much as 80% when they choose organic instead of traditional fruits and vegetables.

Top 16 foods that harbor the worst pesticide residue


16 high pesticide foods

Apples: 99% of all apples tested positive for pesticides and the FDA found 36 different chemicals ½ of which are neurotoxins that may cause brain damage.

Strawberries: The highest pesticide dosed crops in the US, with 300 pounds of pesticides applied to each acre and 36 individual pesticides found on each fruit

Raspberries: Typically dusted with 39 chemicals and 58% of tested fruits registered positive for contamination.

Cherries: Have as many as 25 pesticides per fruit

Grapes: One grape has 15 pesticides and 35 different pesticides are typically used in vineyards that grow them

Celery: Grown using at least 29 different chemicals that cannot be washed, as celery does not have a peel. In 2011, the FDA analysis of celery found that 94% of samples had pesticide residue levels above designated safe levels.

Peaches: 45 different pesticides are regularly applied to peach crops. 98% of peaches were found by the EWG to have at least 1 pesticide residue and the skin of the peach does not offer any protection.

Spinach And Greens: In 2011, the FDA found spinach to be most frequently contaminated with the most potent pesticides used on food and 85% of spinach tested was contaminated at dangerous levels with one or more of the 36 pesticides used at farms

Sweet Bell Peppers: Made the EWG’s Dirty Dozen list as one of the highest pesticide ridden foods. In 2011, the FDA found that 68% of bell peppers tested had high levels of chemical pesticide residue. Pepper’s thin skin offers little protection and the waxy layer consists of harmful substances

Tomatoes: The FDA confirms that more than 30 pesticides are used in growing tomatoes and the skin does not stop the pesticide chemicals from infiltrating to the inside. The EWG found single samples of cherry tomatoes to have 13 different pesticides.

Snap peas (imported): The EWG found each snap pea to have 13 different pesticides

Potatoes: One average potato was found by the EWG to have more pesticides by weight than any other type of produce

Hot Peppers: USDA tested 739 samples of hot peppers in 2010 and 2011 and found them to contain residues from three highly toxic insecticides, oxamyl, acephate, and chlorpyrifos, at high enough levels to cause concern.

Blueberries (domestic): Found to have organophosphate insecticides residues that are considered highly toxic to the human nervous system.

Kale And Collard Greens: Found by the EWG to have organophosphate insecticides residues that are considered highly toxic to the human nervous system.

Of course, there are other fruits and vegetables that could be added to the list, such as nectarines and cucumbers. It’s impossible to be completely thorough with such a widespread issue as pesticide treatment of edible crops.

However, following this list can help you can make wiser food shopping choices, which is especially important for pregnant women and children. This data comes from independent tests conducted by the USDA and the FDA that tested 100,000 plus food samples as well as the Environmental Working Group.


TAKE ACTION FOR FARM ANIMALS: Fight cruelty and deception; Eat only 100% Grass Fed, organic, pasture-raised with decent space for each head!

18 Jul

Fight cruel factory farming practices! If you want to stop dairy cows being confined in tie stalls, crated pigs that can’t root or move, and chickens stuffed in cages here is what you can do:

  1. Look for and buy Certified Humane® products – to find Certified Humane® products available near you, visit our “Where to Buy” section. Certified Humane
  2. If your store does not stock foods that are Certified Humane®download a “product request” form to give to your local store manager. We also have a “turkey request” form and a “dairy product request” form to download (if you are unable to download, please contact Humane Farm Animal Care to have these mailed to you).
  3. If your store does carry Certified Humane® products, let them know you shop there because they stock these products. Download a Certified Humane Comment Card and bring it to the customer service desk or drop it in their customer comment box. Grocers need to hear that they have business because they carry Certified Humane® products, and that you as a consumer may bring them more business because of these products.
  4. Have your family and friends sign a petition asking your local supermarket to stock products that are Certified Humane®.  Download a petition form here.
  5. Volunteer your time by sharing brochures, grocer request forms, and promotional materials with your friends and family. Email your mailing address to, indicating that you would like to volunteer.
  6. Encourage your favorite food brands to become certified and to use Certified Humane Raised and Handled® ingredients in their products. You can contact them by using the website addresses on the packages of products that you purchase.
  7. Sign up for our email news updates – stay updated on our progress.
  8. Make a donation: Help us reach more farmers, more consumers, and help more animals.




When compared to conventional, battery hen eggs, the eggs from pastured chickens have these differences in appearance:

Only one of these eggs came from a pastured hen. Care to guess?

Only one of these eggs came from a pastured hen. Care to guess?

THE YOLK is bigger, taking up a larger portion of the egg. It is also a darker, more orange color when compared to the pale yellow yolks of battery hens. (Note: The color may vary based on the season and how many bugs or green grasses the hen eats, but it will always be noticeably different than the pale yellow of supermarket eggs.)

THE THICK EGG WHITE is bigger and noticeably thicker.



Grass-Fed Basics

by Jo Robinson

Back to Pasture. Since the late 1990s, a growing number of ranchers have stopped sending their animals to the feedlots to be fattened on grain, soy and other supplements.  Instead, they are keeping their animals home on the range where they forage on pasture, their native diet. These new-age ranchers do not treat their livestock with hormones or feed them growth-promoting additives. As a result, the animals grow at a natural pace. For these reasons and more, grass-fed animals live low-stress lives and are so healthy there is no reason to treat them with antibiotics or other drugs.

More Nutritious. A major benefit of raising animals on pasture is that their products are healthier for you. For example, compared with feedlot meat, meat from grass-fed beef, bison, lamb and goats has less total fat, saturated fat, cholesterol, and calories. It also has more vitamin E, beta-carotene, vitamin C, and a number of health-promoting fats, including omega-3 fatty acids and “conjugated linoleic acid,” or CLA.  Read more about the nutritional benefits of raising animals on pasture.

The Art and Science of Grassfarming. Raising animals on pasture requires more knowledge and skill than sending them to a feedlot. For example, in order for grass-fed beef to be succulent and tender, the cattle need to forage on high-quality grasses and legumes, especially in the months prior to slaughter. Providing this nutritious and natural diet requires healthy soil and careful pasture management so that the plants are maintained at an optimal stage of growth. Because high-quality pasture is the key to high-quality animal products, many pasture-based ranchers refer to themselves as “grassfarmers” rather than “ranchers.”  They raise great grass; the animals do all the rest.

Factory Farming. Raising animals on pasture is dramatically different from the status quo. Virtually all the meat, eggs, and dairy products that you find in the supermarket come from animals raised in confinement in large facilities called CAFOs or “Confined Animal Feeding Operations.”  These highly mechanized operations provide a year-round supply of food at a reasonable price. Although the food is cheap and convenient, there is growing recognition that factory farming creates a host of problems, including:
• Animal stress and abuse
• Air, land, and water pollution
• The unnecessary use of hormones, antibiotics, and other drugs
• Low-paid, stressful farm work
• The loss of small family farms
• Food with less nutritional value.

Unnatural Diets. Animals raised in factory farms are given diets designed to boost their productivity and lower costs. The main ingredients are genetically modified grain and soy that are kept at artificially low prices by government subsidies. To further cut costs, the feed may also contain “by-product feedstuff” such as municipal garbage, stale pastry, chicken feathers, and candy. Until 1997, U.S. cattle were also being fed meat that had been trimmed from other cattle, in effect turning herbivores into carnivores. This unnatural practice is believed to be the underlying cause of BSE or “mad cow disease.”

Animal Stress. A high-grain diet can cause physical problems for ruminants—cud-chewing animals such as cattle, dairy cows, goats, bison, and sheep. Ruminants are designed to eat fibrous grasses, plants, and shrubs—not starchy, low-fiber grain. When they are switched from pasture to grain, they can become afflicted with a number of disorders, including a common but painful condition called “subacute acidosis.” Cattle with subacute acidosis kick at their bellies, go off their feed, and eat dirt. To prevent more serious and sometimes fatal reactions, the animals are given chemical additives along with a constant, low-level dose of antibiotics. Some of these antibiotics are the same ones used in human medicine. When medications are overused in the feedlots, bacteria become resistant to them. When people become infected with these new, disease-resistant bacteria, there are fewer medications available to treat them.

Caged Pigs, Chickens, Ducks and Geese.  Most of the nation’s chickens, turkeys, and pigs are also being raised in confinement. Typically, they suffer an even worse fate than the grazing animals. Tightly packed into cages, sheds, or pens, they cannot practice their normal behaviors, such as rooting, grazing, and roosting. Laying hens are crowded into cages that are so small that there is not enough room for all of the birds to sit down at one time. An added insult is that they cannot escape the stench of their own manure. Meat and eggs from these animals are lower in a number of key vitamins and omega-3 fatty acids.

Environmental Degradation. When animals are raised in feedlots or cages, they deposit large amounts of manure in a small amount of space. The manure must be collected and transported away from the area, an expensive proposition. To cut costs, it is dumped as close to the feedlot as possible. As a result, the surrounding soil is overloaded with nutrients, which can cause ground and water pollution. When animals are raised outdoors on pasture, their manure is spread over a wide area of land, making it a welcome source of organic fertilizer, not a “waste management problem.” Read more about the environmental differences between factory farming and grass-based production.

The Healthiest Choice. When you choose to eat meat, eggs, and dairy products from animals raised on pasture, you are improving the welfare of the animals, helping to put an end to environmental degradation, helping small-scale ranchers and farmers make a living from the land, helping to sustain rural communities, and giving your family the healthiest possible food. It’s a win-win-win-win situation.


Eatwild was founded in 2001. Its mission was to promote the benefits—to consumers, farmers, animals, and the planet—of choosing meat, eggs, and dairy products from 100% grass-fed animals or other non-ruminant animals fed their natural diets. Eatwild is now the #1 clearinghouse for information about pasture-based farming and features a state-by-state directory of local farmers who sell directly to consumers.

Not content to just spread the word about healthier meat, eggs, and dairy, in 2013 Eatwild founder Jo Robinson published a new book–Eating on the Wild Side–which soon became a NY Times Bestseller. This new book presents 21st century research about the important health benefits of choosing specific varieties of fruits and vegetables, as well as hands-on advice on how to shop for them, grow them, cook them, and store them so that their nutritional value is maintained. Jo gleaned this information by reviewing thousands of research articles, providing a wealth of information you will not find anywhere else. Read more about this prize-winning book…

Today, provides research-based information about “eating on the wild side.” This means choosing present-day foods that approach the nutritional content of wild plants and game—our original diet. Evidence is growing on an almost daily basis that these wholesome foods give us more of the nutrients we need to fight disease and enjoy optimum health. Few of us will go back to foraging in the wild for our food, but we can learn to forage in our supermarkets, farmers markets, and from local farmers to select the most nutritious and delicious foods available.

In 2016, the Academy of Culinary Nutrition recognized Jo’s contributions to healthier eating by selecting her as one of their Top 50 Food Activists.

  Jo Robinson in her garden on Vashon Island

Find your way around Eatwild…



Love Life Ranch
Love Life Ranch, located in South Florida, offers locally born and raised milk-fed and grassfed Beef and Lamb. 100% grassfed and grass finished goodness! We also offer local raw honey from bees that enjoy the nectar of sweet orange blossoms.

Love Life Ranch began as a desire to eat more nutritionally-dense foods from animals that live the happy life mother nature intended for them…lazily grazing on lush green pastures, resting under shady trees, and playing in the warm South Florida sunshine. Because our cattle and sheep are so healthy, they are raised without the need to use hormones or antibiotics. Our livestock are thriving on fresh pastures and forage without herbicides or pesticides.

We sell live sheep or lamb (available in whole, half, or quarter cuts) processed at a local USDA certified facility.

Our beef is sold in 10-lb., 20-lb. or 50-lb. boxed bundles. We also offer 1/4 cow, 1/2 cow or whole cow. Our beef is processed at a USDA certified facility and comes in individual cuts in vacuum-sealed and flash frozen packages.

Love Life Ranch, Cristina Montero SouthWest Ranches, FL 33330. (786) 488-8380
E-mail: Website:

Miami Farmers Market
Miami, FL
Arrowhead Beef

Arrowhead Beef, LLC, founded in 2010, produces 100% grass-fed beef that is raised on a small group of family farms located in Chipley, FL (Panhandle). Cattle are raised in a lifestyle we call “herd-life harmony™.” This means that livestock is never sent to feedlots or to any industrial-style beef production.

  • All farm and livestock operations managed by George Fisher, co-founder and second-generation Florida Cattlemen from Chipley, FL.
  • Heirloom Parthenais and Parthenais-cross cattle for lean, tender meat
  • 100% fed and finished on grass and forage
  • Never given antibiotics or hormones
  • No pesticides in the fields
  • Humane slaughter, local USDA-inspected harvest facility
  • Perfectly dry aged for up to 14 days, small-batch, craft processing

Our mission remains the same today: to make local, small-farm, grass-fed beef commercially available to consumers and restaurants. As you may know, Florida is actually one of the country’s largest cattle-producing states. However, the vast majority of live animals are trucked to the Midwest to enter the industrial corn feedlot system of the major beef packers. As a result, sadly, there is very little harvesting and processing capability still remaining in Florida. To overcome this obstacle and to forge an alternative, locally sustainable, small-farm food system, we purchased a nearby USDA-inspected harvest facility called Westville Meats. This enables us to manage all key steps of the process, from live operations to meat processing, including certified humane slaughter, aging, and portioning. More importantly, we offer other small-farm, local producers the ability to harvest and process meats locally.

We originally began selling portioned beef cuts direct to consumers at various green markets across Florida. Although we still regularly attend a few local green markets, most sales are now done directly on-line and shipped. Today, Arrowhead Beef is available for sale direct to consumers, as well as to distributors, retailers and restaurants. Product is sold by the ½-steer, wholesale case, or by individual portioned cuts (piece). Buying on-line is made easy on our website. We ship with UPS, direct from the farm on Tuesdays.

You can also find us at a few selected retail stores: The Butcher Shoppe in Stuart; Marando Farms and Living Green Fresh Market, in Ft. Lauderdale; Gaucho Ranch in Miami; Natures Garden in Naples; Shadowwood Farms in Palm City, FL; and by appointment at Westville Meat Market in Westville, FL.

To order for your family online today, please visit our website, or contact Tony D. at (850) 270-8804 or Restaurants or retail stores interested in our wholesale program, please call Tom P. at (954) 428-4525 office, or (479) 790-8133 cell, or e-mail

Arrowhead Beef, LLC., Chipley FL 32428.
E-mail: Tony D: or Tom P: Website:


Read Magazine, Newspaper and Online Articles about Eating on the Wild Side

Download Selected Materials

for getting the most flavor and nutrition
from the fruits and vegetables you love!
• Tearing Romaine and Iceberg lettuce
the day before you eat it quadruples its
antioxidant content.
• The healing properties of garlic can be
maximized by slicing, chopping, mashing,
or pressing it and then letting it rest for a
full 10 minutes before cooking.
• The yellowest corn in the store has 35
times more beta-carotene than white corn.
• Cooking potatoes and then chilling
them for about 24 hours before you
eat them (even if you reheat them)
turns a high-glycemic vegetable into a
low- or moderate-glycemic vegetable.
Paradoxically, combining potatoes with oil
(French fry alert!) helps keep them from
disrupting your metabolism.
• Carrots are more nutritious cooked than
raw. When cooked whole, they have 25
percent more falcarinol, a cancer-fighting
compound, than carrots that have been
sectioned before cooking.
• Beet greens are more nutritious than the
beets themselves.
• The smaller the tomato, the more nutrients
it contains. Deep red tomatoes have more
antioxidants than yellow, gold, or green
• The most nutritious tomatoes in the
supermarket are not in the produce aisles—
they are in the canned goods section!
Processed tomatoes, whether canned
or cooked into a paste or sauce, are the
richest known source of lycopene. They
also have the most flavor.
• Storing broccoli wrapped in a plastic bag
with tiny pin pricks in it will give you up to
125 percent more antioxidants than if you
had stored the broccoli loosely wrapped or
in a tightly sealed bag.
• Canned or jarred artichokes are just as
nutritious as fresh.
• Thawing frozen berries in the microwave
preserves twice as many antioxidants and
more vitamin C than thawing them on the
counter or inside your refrigerator.
• Ounce per ounce, there is more fiber in
raspberries than bran cereals.
8 Ways to Take Action for Farm Animals

Have you ever been to a Concentrated Animal Feeding Operation (CAFO)? Even know what it is?

It’s a factory farm — an industrial facility — used for finishing livestock, including cows, pigs, chickens, and turkeys, prior to slaughter. Their primary goal? To make the most amount of meat in the shortest amount of time. It’s about efficiency.

Don’t go. Even if you’re daring. Even if you’re brave. You won’t be able to stomach it.

The awful stench is the ammonia and hydrogen sulfide gasses — toxic air pollutants which are directly responsible for the death of farm workers who enter poorly ventilated manure containment systems. According to the Pew Commission on Industrial Farm and Animal Production, CAFO “facilities can be harmful to workers, neighbors, and even those living far from the facilities through air and water pollution, and via the spread of disease. Workers in and neighbors of [these] facilities experience high levels of respiratory problems, including asthma.”

Liquid manure from CAFOs is a major pollutant of soils and waterways

Pesticides are toxic substances used to kill weeds (herbicides), insects (insecticides), fungus (fungicides) and rodents (rodenticides). These pesticides are used almost everywhere –from agricultural fields to homes to public places.

While pesticides help control damage to plants caused by pests and increase food production worldwide, they pose significant risks, both directly and indirectly, to our health.

A 2007 study published in Canadian Family Physician reports positive associations between pesticide exposure and brain, breast, kidney, lung, ovarian, pancreatic, prostate and stomach cancers.

Another 2007 study published in the same journal links pesticide exposure to four chronic non-cancer health effects: dermatologic, neurologic, reproductive and genotoxic.

Exposure to pesticides may increase risk for Parkinson’s disease, according to a 2006 study published in the Annals of Neurology.

Also, a 2013 report by the European Food Safety Authority notes that exposure to pesticides can lead to leukemia in children and Parkinson’s disease.

Anyone who uses pesticides or is present when pesticides are sprayed is at a higher risk for dangerous exposure.

A 2015 report by the Environmental Working Group states that nearly two-thirds of the 3,015 produce samples tested by the U.S. Department of Agriculture in 2013 contained pesticides.

According to this report, the foods highest in pesticide loads were apples, peaches, nectarines, strawberries, grapes, celery, spinach, sweet bell peppers, cucumbers, cherry tomatoes, imported snap peas and potatoes.

The foods containing the least amount of pesticides were avocados, sweet corn, pineapples, cabbage, frozen sweet peas, onions, asparagus, mangoes, papayas, kiwis, eggplant, grapefruits, cantaloupes, cauliflower and sweet potatoes.

Given the health effects of pesticide exposure, it is important to take steps to avoid pesticide exposure. With a little effort, you can do wonders for your health as well as the environment.

remove pesticide residue

Here are some simple tips and tricks to avoid pesticide residue in food.

1. Wash Fruits and Vegetables under Running Water

While growing fruits and vegetables, many farmers spray pesticides on the leaves and stems to protect the crop from damage. A considerable amount of pesticides also accumulate on the outer surface of the fruits and vegetables.

To remove the harmful residue and toxins, the best option is to wash your produce under running warm water before eating it. It is best to use warm water rather than very cold or hot water.

Make sure you don’t just quickly wash and wipe the produce as the pesticides do not simply dissolve in the water, it is the action of rubbing produce under water that helps remove the residue.

A 2012 report by the Department of Analytical Chemistry at the Connecticut Agricultural Experiment Station shows that rinsing fruits and vegetables under tap water significantly reduced the residue of nine of the 12 pesticides examined across 14 commodities.

Fruits like grapes, apples, strawberries, guava, blueberries, plums, peaches and pears as well as vegetables like tomatoes, eggplant, green beans and okra can be cleaned properly using this method.

You should be thorough when washing these fruits and vegetables and, if required, opt for 2 or 3 washings before eating, as harmful chemicals can linger in crevices that are hard to wash.

In fact, you could use a vegetable brush to help srcub the produce thoroughly.

Along with raw fruits and vegetables, you need to thoroughly wash raw rice, legumes, beans and pulses 2 or 3 times before cooking.

2. Dry with Paper Towels

After you have washed the fruits and vegetables, dry them thoroughly. This helps remove any remaining residue sticking to the surface.

Instead of using your kitchen towel, use disposable paper towels as pesticide residue may collect on kitchen towels that aren’t washed right away and may get transferred to other foods, hands and dishes.

Paper towels are good for drying apples, strawberries, pears, guavas and tomatoes. For firm fruits and vegetables, such as melons and root vegetables, a little scrubbing may be required.

For lettuce and other types of salad leaves and green vegetables, use a salad spinner to remove excess fluid.

After drying fruits and vegetables, you can store them without any danger of spoiling them due to moisture.

3. Remove the Peel or Outer Layer

Remove the peels of fruits and vegetables, whever possible. Carrots, radishes, beetroot and potatoes, in particular, should be peeled to reduce the chances of eating harmful pesticides along with your food.

Through peeling, you can get rid of both systemic and contact pesticides that appear on the surface of the fruits and vegetables.

It is also an effective method for produce treated with wax (for instance, apples), as pesticide residue may be trapped underneath the wax.

Make sure to peel after washing the produce to prevent dirt and bacteria from transferring from the knife or peeler onto the fruit or vegetable. After peeling, wash again and then consume.

For leafy greens like lettuce, kale or cabbage, discard the outermost leaves from the head. Some may consider it to be wasteful, but the outer layers have more pesticides than the inner layers.

4. Blanching and Boiling

Blanching and boiling are two popular cooking techniques that can help remove pesticide and harmful chemicals from food.

A 2014 study published in the Journal of Food Science and Technology found that regularly subjecting foods to heat treatment during preparation and preservation can help reduce pesticides to a great extent.

Heat treatments including pasteurization, boiling, cooking and others (depending upon the nature of the food) help reduce pesticides due to evaporation and co-distillation.

Before cooking green vegetables, soak them in warm water for a while to get rid of any leftover residue. Before blanching, make sure to thoroughly pre-wash the vegetables and fruits.

When it comes to animal products, it is highly recommended to boil or cook properly to remove pesticide residue from the animal fat tissues.

Animal products often have high amounts of pesticide residue since animals feed on fodder, which is sprayed with pesticides. Also, when cooking chicken, mutton or beef, cut off the excess fat and skin.

Even milk should be boiled at elevated temperatures to destroy persistent pesticide residue.

5. Homemade Cleaning Spray

homemade cleaning solution

Many people prefer using cleaning sprays available in the market or mild soapy water to rinse their fruits and vegetables. But this is something you need to avoid at any cost.

Fruits and vegetables have minute pores and when exposed to dish soap or any other cleaning spray, the residue can get trapped in or absorbed through the pores. This is very difficult to rinse off.

What you can do is make your own homemade cleaning solution. Here are three options:

  • Add ½ teaspoon of salt to a large bowl of water. Let the produce sit in the solution for a few minutes, then rinse with fresh water. Dry them thoroughly using paper towels.
  • Fill a large bowl with water and add 1 teaspoon of white vinegar to it. Soak your fruits and vegetables in this solution for 10 minutes, then wash them under tap water. Finally, dry with paper towels.
  • Mix 1 tablespoon of lemon juice and 2 tablespoons of baking soda. Dilute this mixture with 1 cup of water and transfer it to a spray bottle. Spray this solution onto your produce, wait for a couple of minutes and wipe it off thoroughly using paper towels.

6. Eat Organic Produce

organic foods

Buying organic and locally grown fruits and vegetables and in-season produce is another effective assurance of less exposure to harmful chemicals.

It is easy to buy organic or unsprayed locally grown produce from the market. You may have to spend a bit more money, but when it comes to your health and your dear ones, organic produce is the best.

A 2015 study published in Environmental Health Perspectives reports that more frequent consumption of organic produce was associated with lower urinary dialkyl phosphate, which is higher when exposed to pesticides.

Organic fruits and vegetables should also be washed thoroughly before consumption to get rid of any bacteria and other microorganisms that may have deposited on the surface during handling and transportation.

7. Plant Your Own Garden

vegetable garden

To be 100 percent certain that you are eating pesticide-free fruits and vegetables, you can plant your own garden and grow your own fresh produce.

A small backyard garden or even terrace gardening can provide you with enough produce, if not year-round produce, for a family of four.

When you are engaged in gardening, you are aware of how you are producing the products and you can replace the need for pesticides and chemical fertilizers with organic materials.

In addition, gardening is a great hobby that has many health benefits. It can help calm your mind, improve your mood, strengthen your bones and muscles, and serve as a great family activity.

The homegrown produce will be healthier and tastier than store-brought fruits and vegetables.

However, before consumption, make sure to wash them under running water to remove dust, dirt and other wind-blown contaminants that might have reached your garden.





The pesticides used in Intensive Farming can seep into the groundwater, wreaking havoc on many water sources. This water will then flow to nearby streams and rivers, and eventually end up in lakes. The chemicals in the pesticides are changing the ecosystems in every water source they come in contact with. These chemicals can do things like change the PH of the water, which can kill the plant and animal life in these water sources. This leads to extreme biodiversity loss, which weakens the ecosystem as a whole.

The United Nations Environment Programme states that approximately “18,000” people around the world will die of pesticide poisoning each year.

I would like to tell a story about farmer named Jerry Vann. Jerry Vann is a 58-year-old farmer who is dying because of exposure to pesticides. Jerry grew up on a farm and loved the farming lifestyle. He left the farm to go to college but eventually dropped out and married his high school sweat-heart. They went on to have kids, and that is when Jerry went back to farming.Eventually there was huge increase in the amount of farmers using pesticides and fertilizers. Jerry could see that it was increasing their crop production so he decided to use them as well. The companies producing the pesticides didn’t know the side effects at this time, nobody did. Jerry started to use the chemical organophosphate on his cotton crops. After he started to use this chemical he noticed changes in his health. Jerry kept going to the doctor but nobody could figure out what was going on. Eventually   they did tests on his brain and found out he had peripheral neuropathy. This meant his outer nervous system was dying.

Jerry is now dying and the doctors don’t know how much time he has left. He will be leaving behind his beautiful family because of these chemicals. The use of these pesticides us unnatural and very dangerous to the workers using them. For Jerry’s complete story visit



1989 – care revoluţie: Memoriul (neschimbat?) colonelului (r) Ion Nicolescu către Traian Băsescu (chiar?): Adevarat? Cat de corupt a fost Ceausescu? Ce averi au rudele lui in viata? L-au inlaturat Iliescu si Roman-Walter ca sa fure ei? Ce averi au ei si rudele lor si cum le-au facut?

17 Jul

Domnule presedinte,


Sînt colonelul în rezervã Ion Nicolescu, fost comandant al Brigãzii 7 Mecanizate ,,Grivita”, cu sediul în Ploiesti. Am fost comandant timp de 10 ani, din octombrie 1987 si pînã în februarie 1997, cînd, în urma unor aspecte pe care am sã vi le relatez, mi-am înaintat demisia. Efectiv, evenimentele la care am participat, si faima mea de comandant, prezentatã intens în mass-media, ,,au deranjat” multi generali, printre care si pe seful meu direct, generalul Mihai Palaghia. La mijloc au existat si cîteva ,,indicatii” din partea guvernãrii de atunci, cea tãrãnistã. Generalul Palaghia a ,,instrumentat” cum ,,trebuie” o gresealã a mea, a dat amploarea care i s-a ordonat si, ca urmare a propunerilor fãcute, am fost destituit din functie. Am încãlcat, în decembrie 1996, principiile actului de comandã, în sensul cã, neavînd alte posibilitãti si alte surse, am aprobat sefului de cabinet sã ia de la doi soldati suma de 220 de dolari, sumã folositã la protocolul organizat cu ocazia vizitei unei delegatii militare strãine. Fiind comandantul unei “Mari Unitãti de elitã a Armatei Române” (asa s-a afirmat în mass-media), reprezentativã ca pregãtire, în perioada 1990-1997 am fost vizitat la ordin de aproximativ 26 de delegatii militare strãine, multe dintre ele fiind conduse de ministri ai Apãrãrii statelor respective. Datoritã activitãtii mele si evenimentelor la care am participat am fost considerat (si stiu din diverse surse, cum ar fi sefi ai unor Servicii Secrete) ,,comandant în anturajul presedintelui Iliescu”, iar Brigada pe care o comandam – “bomba PDSR”, eu fiind de mult timp vînat. Comandantii mei au dat conotatia ,,ordonatã” faptei mele si, ca urmare, scopul propus a fost atins. Ministrul Apãrãrii de atunci, Babiuc, m-a destituit, destituire prezentatã în presã si la televizor cu ,,surle si tobe”. În 1997, la Parchetul Militar Ploiesti s-a instrumentat un dosar ,,fabricat”, cu fapta comisã de mine. Am fost acuzat de luare de mitã. Timp de 7 ani, împotriva mea nu a început urmãrirea penalã, dosarul fiind clasat si pus bine, ,,la nevoie”. Ce s-a întîmplat veti vedea în continuare. Vã multumesc cã, dupã ce am iesit din penitenciar, am avut onoarea de a fi primit de dvs., cu Ioan Becali. Atunci, v-am prezentat, în mare, unele aspecte. Urma, cum ati ordonat, ca dupã alegeri sã vin la dvs. Nu am mai reusit. Am foarte multe sã vã raportez personal, cu speranta cã sînteti singurul care îmi poate face dreptate. Un comandant ca mine a fost îngropat de societate, mai precis de oameni rãi. Viata mea si a familiei mele este o dramã generatã de sãrãcie. Mi-ati spus cã îmi veti face dreptate, cã îmi veti da un serviciu, si am crezut tot ce mi-ati spus. Eu încã mai pot face multe pentru tarã si armatã. Si actuala conducere a MApN m-a invidiat pentru ce am realizat. În 1991, ei erau maiori, eu eram colonel. Dar, sã vã raportez în continuare. Domnule presedinte, eu n-am fost comandant în ,,anturajul” nimãnui, dar evenimentele la care am participat si ,,cum” am participat au fãcut sã se înteleagã clar cã am fost în slujba si în folosul anturajului mentionat mai sus. În 22 decembrie 1989, am fost primul comandant din Armata Românã chemat prin intermediul Televiziunii în Capitalã, pentru a participa la apãrarea Revolutiei române. Aprecierile din mass-media si ale unor persoane care au fost pînã în 2004 în functii foarte înalte, au arãtat cã mi-am adus o contributie decisivã la salvarea Televiziunii si victoria Revolutiei în Capitalã. De ce am fost eu primul comandant, veti întelege clar din cele prezentate mai jos. Unitatea pe care o comandam avea sediul în Ploiesti. Mai operativã si eficientã era chemarea unor unitãti din Bucuresti. Am înteles, cu durere, încã din decembrie 1989, cã, de fapt, am fost ,,instrumentul” (aproape) principal al unui grup de complotisti, al unor oameni care au mîinile pãtate de sînge, de sîngele acelora care au crezut în adevãrata Revolutie, ca si mine, de altfel. Unul dintre cei pãtati de sînge este chiar cel care a fost în fruntea Statului Român, presedintele Iliescu. Reamintesc si o parte din acei ,,revolutionari”, cum erau autointitulati, dar care, 23223c24x de fapt, au fost niste mizerabili complotisti, criminali, care nu au fãcut ce au ,,fãcut” pentru binele Poporului Român, ci mînati din interese proprii (pioni importanti în acele evenimente), Gelu Voican Voiculescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Cazimir Ionescu, generalii Militaru, Vasile Ionel, Keller, Ciubãncan, Urdãreanu si altii. Multumesc lui Dumnezeu cã ordinul primit în noaptea de 22 decembrie ’89, acela de a pleca la Otopeni si a pune ordine acolo, m-a scãpat de manipularea directã a autorilor loviturii de stat din România în decembrie ’89, asasini ai tuturor celor care îsi dorm somnul de veci în cimitirele din tarã pentru ,,sfînta si dreapta cauzã a Revolutiei”. Considerîndu-i, ca sã spun asa, ,,datori” la mine pe Sergiu Nicolaescu si pe Ion Iliescu am insistat de mult, din anul 2000, si cu mai multã vehementã din decembrie 2002-ianuarie 2003, pe lîngã primul sã fiu încadrat pe o perioadã scurtã de timp, din nou, în Armatã, pentru cã eu nu beneficiez de pensie militarã din anul 1997. Am ajuns la niste discutii, în final foarte ,,dure”, cu dl. Sergiu Nicolaescu. În urma unei asemenea discutii i-am comunicat cã, dacã mã mai poartã mult pe drumuri cu promisiuni, sã nu uite cã eu sînt unul dintre cei care stiu adevãrul despre decembrie 1989 si cã va iesi un mare scandal. Chiar îngrijorat (l-am simtit, din voce), nervos, mi-a spus în decembrie 2002 cã va lua de la presedintele Iliescu aprobare pentru reactivarea mea. La sfîrsitul lui decembrie 2002 mi-a comunicat, dupã o discutie foarte durã, cã a obtinut aprobarea presedintelui pentru reactivarea mea si cã dl. ministru Ioan Mircea Pascu cunoaste problema. A rãmas ca dupã sãrbãtori sã mergem împreunã la Ministerul Apãrãrii pentru încadrarea mea. În perioada 15 ianuarie-20 ianuarie 2003, vãzînd cã mã amînã iar, i-am spus cã “am sã vin la dvs. si am sã vã aduc la cunostintã niste lucruri deosebit de grave”. Sergiu Nicolaescu a înteles exact ce am vrut sã spun. Mi-a comunicat dupã douã zile sã mã prezint la dînsul la Senat, pentru rezolvarea situatiei mele. Exact în dimineata zilei de 27 ianuarie 2003, doi politisti au venit acasã la mine, cu mandat de aducere, m-au însotit la PNA, Sectia Militarã, unde la ora 12,00 mi s-a adus la cunostintã cã sînt arestat pentru luare de mitã (între timp au mai ,,fabricat” si alte probe), dupã 7 ani de la acea faptã comisã de mine pentru a acoperi, efectiv din orgoliu, sãrãcia Armatei Române. În acea datã de 27 ianuarie 2003, împotriva mea a început urmãrirea penalã. Pe dosarul meu din 1997 scria, pe un biletel: ,,solutionati de urgentã”. Am fost arestat ,,preventiv” si la ,,urgentã”, dupã. 7 ani. Cazul meu de coruptie era deosebit de grav, trebuia solutionat urgent! A doua zi, sunat fiind de sotia mea si întrebat de ce am fost arestat, dl. Sergiu Nicolaescu a rãspuns cu multã satisfactie în felul urmãtor: “Gura bate fundul”. Din ianuarie 2003 si pînã în martie 2004 am fost tinut în stare de arest preventiv, procesul meu desfãsurîndu-se cu o încetinealã ,,ordonatã”. Practic, din martie 2003 si pînã în martie 2004, a stat pe loc. Nu condamn Justitia, desi ar trebui ca Justitia sã nu execute ordine. Condamn pe acei criminali care m-au adus aici, pentru cã am devenit incomod pentru ei. Nu le mai eram o unealtã, o fortã folositoare. Gura mea trebuie închisã dupã gratii. Condamn pe presedintele Iliescu, pe Talpes, pe gen. Naghi, Dan Iosif si Serviciile Secrete cã m-au tinut 2 ani în penitenciar. Din ianuarie 2003 si pînã în martie 2004 mi se prelungea cu ,,discernãmînt” si perseverentã mandatul cu cîte 30 de zile de cãtre ,,dreapta Justitie Militarã”, pe motiv cã sînt pericol social si cã as împiedica bunul mers al cercetãrii judecãtoresti. Dupã decembrie 1989 am participat, chemat fiind, la toate evenimentele postdecembriste, evenimente ,,negre” pentru tara noastrã, care ne-au pus într-o luminã nefavorabilã pe plan international. Am fost convins cã particip si am participat cu tot profesionalismul meu la instaurarea ordinii de drept în aceastã tarã. Atunci, pe loc, am realizat iar, cu indignare, cã sînt din nou folosit ca un instrument tare pentru niste interese personale. Ale cui? Ale acelora care m-au chemat în ,,baia de sînge” din decembrie 1989. Ale oamenilor avizi de putere. Mentionez cã, pe 13 iunie ’90, am fost chemat din ordin expres al lui Iliescu: ,,Nicolescu ne este loial si are o unitate foarte puternicã”. De atunci am început sã fiu considerat de Opozitie ,,om al lui Iliescu”, Opozitie care, în ’96, ajungînd la Putere, m-a înlãturat. În urma discutiilor ,,dure” cu dl. Nicolaescu, care a afirmat la un moment dat sã ,,mã ponderez”, cã s-ar putea sã am probleme, am început sã mã simt amenintat. Mai mult pentru familia mea. Stiam cã am de-a face cu oameni fãrã scrupule, cu criminali. Pe toate cãile am încercat sã ajung la dvs., dar nu am reusit. Mai exact, am fost împiedicat sã ajung, Serviciile asa-zise Secrete, la indicatiile “îngerului pãzitor”, dl. Talpes, avîndu-mã bine ,,prins” în baza lor de lucru. Nu neapãrat ca mãsurã de protectie, dar atunci mi-am luat unele mãsuri. Nu din teamã pentru mine. Nu am vrut sã ,,dispar” în vreun fel ceausist, iar opinia publicã, dvs. si alti români sã nu afle un adevãr, cel putin acela pe care îl stiu eu. Nu am vrut sã plec ,,nicãieri” si sã-l iau cu mine. Am vrut sã-l spun într-un fel. M-am înregistrat pe douã casete video si audio, cu tot ce am sã vã raportez dvs. în cele ce urmeazã, si le-am pus la loc sigur. Unele aici, unele în strãinãtate. Am si fost întrebat de mai multe ori în mod ,,elegant” în acest sens, chiar la sediul PNA: ,,Dvs. stiti foarte multe, nu ne spuneti si nouã? V-am putea ajuta”. Consider cã cele pe care am sã vi le prezint dvs. reprezintã adevãrata mea spovedanie în fata lui Dumnezeu. Mã simt usurat, stiu cã cele spuse de mine sînt în singurul loc unde meritã si trebuiau sã fie. Eu am fost în puscãrie, familia mea este muritoare de foame, neavînd nici un fel de venit. Am sotia grav bolnavã, trebuie sã sufere o operatie dificilã. De unde bani? Ce se va întîmpla cu viata ei? Am un copil cu o depresie puternicã, din cauza arestãrii mele. Familia mea este la mila prietenilor sãraci. Toate astea ca eu sã fiu arestat si sã tac. Nu am sã tac, domnule presedinte! V-am scris de multe ori, iar cînd eram arestat v-a scris si fetita mea. Nu vi s-a adus nimic la cunostintã. Vã raportam, în cele scrise, cã doresc, prin orice cale considerati dvs., sã vã aduc la cunostintã niste lucruri deosebit de grave. N-am vãzut, în viata mea, doi oameni mai avizi de putere ca Iliescu si Militaru. Oameni “de frunte” a tot ce s-a întîmplat în decembrie ’89 si dupã aceea. Multi ,,binevoitori” din Opozitie, stiind cine am fost si la cîte am participat, s-au arãtat foarte interesati dacã stiu ceva. I-am considerat tot un fel de profitori, cu interese meschine, proprii. Nu vroiam, nu am vrut sã mai fiu ,,instrumentul” nimãnui. Scîrbit de ce, la ce, am participat, fãrã sã bravez, am refuzat sã primesc certificatul de revolutionar si de erou al Revolutiei. Nici eu, nici altii nu le-am fi meritat. Numai cei din morminte le meritã. O sã vã întrebati de ce mã îndrept cãtre dvs. Eu am fost si am rãmas un militar care nu se prea pricepe sã exprime ce simte. Vã raportez, sincer. Asa simt eu si sînt sigur cã nu mã însel. Am avut onoarea sã vorbesc cu dvs. si asa am simtit eu atunci. Odatã, cînd am fost la dvs., am avut onoarea sã vã prezint 7-8 luptãtori, din subunitãtile din fosta unitate comandatã de mine. Oameni crescuti de mine. Niste luptãtori deosebiti, care au executat în 1991-1993 misiuni în Somalia, Angola, Iugoslavia. Luptãtori care si acum îmi sînt devotati pînã la sacrificiu. Asa am instruit si educat eu militarii. De aceea am fost o fortã cît am fost comandant. Pentru cã si eu înteleg foarte bine fenomenul politic din aceastã tarã, vãd ce vreti sã faceti si vãd si cine vã împiedicã sau încearcã: cel avid de putere si clica lui, un criminal, din cauza cãruia au murit oameni, din cauza cãruia au fost schiloditi oameni la mineriade, din cauza cãruia tara noastrã a avut de suferit, din cauza cãruia eu am fost în puscãrie si familia mea a suferit de foame. Omul cãruia îi simt setea de putere, de sînge, chiar si acum, cînd este un bãtrîn cu mîinile pãtate de sînge. Domnule presedinte, toti fostii mei mari sefi, ministri ai Apãrãrii, sefi ai Statului Major General au afirmat despre mine cã sînt loial si credincios cu adevãrat. Asa sînt. Pînã la moarte, dar pentru cine meritã. Americanii, care m-au vizitat de douã ori, au crezut cã în Europa de Est nu existã asemenea trupe, asemenea ,,mare unitate, foarte bine pregãtitã”, numindu-mã ,,mercenarul din Carpati”. Am fost catalogat de ministri ai Apãrãrii, Stãnculescu, Spiroiu, Tinca si de mass-media ca unul dintre cei mai buni comandanti de Mari Unitãti din Armata Românã, a cãrui faimã eu am dus-o timp de 7 ani peste hotare. S-a afirmat, în 1992, cu privire la Brigada condusã de mine, cã este prima unitate a Armatei Române la standarde occidentale. La 39 de ani aveam gradul de colonel, iar la 42 de ani functia de general de brigadã. Am fost avansat la exceptional la gradele de locotenent-colonel si colonel. La 46 de ani am fost înlãturat de la comandã ca o mãsea stricatã, de tãrãnisti, ca fiind comandant în ,,anturajul” lui Iliescu. Iar Iliescu m-a arestat si întemnitat, de teamã sã nu îi dezvãlui mîrsãviile si sã arãt lumii cine are mîinile pãtate de sîngele din decembrie 1989, de sînge nevinovat. Ca sã tac, am fost arestat ca un criminal. Nu am sã tac. Îmi încredintez soarta în mîinile dvs. Sînt convins cã îmi veti face dreptate. Într-o discutie purtatã cu Iliescu, pînã în alegerile din 2000, discutie de aproximativ 30 de minute, el m-a întrebat de ce nu m-am înscris în PDSR, din 1997. I-am rãspuns: ,,D-le presedinte, mercenar am fost, mercenar voi rãmîne!” Nu-i puteam spune: ,,Nu mã pot înscrie într-un partid în fruntea cãruia este un complotist si un criminal, eu am structurã de militar, dreaptã”. Adevãrul va iesi, odatã, la ivealã. Si mai sînt si oameni adevãrati, care vor ca adevãrul sã iasã la ivealã. Am sã vã fiu credincios pînã la moarte. Nu sînt vorbe mari, spuse la disperare, sînt vorbe lucide, de adevãrat militar. Am fost si sînt omul faptelor mari. Asa sîntem marea majoritate a militarilor. Credinciosi cu adevãrat. Si dl. general Degeratu mã stie foarte bine, dacã are tãria sã fie drept. Poate cã dacã acest material va ajunge la dvs., Armata Românã va putea beneficia din nou mãcar de sfaturile unui mare profesionist, cãci eu am cazier pentru. 220 de dolari. Am 54 de ani si mã simt puternic. Puternic în adevãr, credintã si profesionalism. Am spus mereu ce-am gîndit. N-am cerut nimic, niciodatã, pentru mine. Am deranjat pe multi. Sã mã iertati cã vã raportez. În fruntea Armatei sînt generali de carton, iar altii de catifea. Eu îi cunosc foarte bine. De ce am eu curajul acum si sansa de a vã raporta tot ce am de gînd sã vã raportez? Pentru cã în 1997 am întîlnit un om deosebit, care m-a impresionat, fãrã sã exagerez cu nimic. Un lup singuratic care vrea binele tãrii, vrea dreptate. Pe dl. Constantin. Un om care a avut de pãtimit din cauza lui Iliescu si Nãstase si nu le-a lins blidele. Nu l-a slujit pe acel Iliescu, omul a cãrui minte îmbãtrînitã i-a fost luatã de aburii Tronului Puterii, si nici pe unealta si creatia lui, Adrian Nãstase. Dumnezeu a vrut ca, poate prin dl. Constantin, sã ajungã vorbele mele la dvs. Eu am fost un om loial si credincios si am fãcut fãrã sã vreau servicii mari unor criminali, care mi-au plãtit serviciile destituindu-mã si, dupã 7 ani, tinîndu-mã 2 ani în puscãrie, distrugînd viata mea si a familiei. Poate mã repet, nu disperarea, ci omul din dvs. m-au determinat sã mã adresez domniei-voastre. Pe ce mã bazez în ce afirm? Pe o înlãntuire simplã, logicã, realã cu tot ce vã prezint, pe care orice om de bunã-credintã o întelege. Pe firul evenimentelor trãite de mine. Pe tot ce înseamnã adevãr.  Sã încep însiruirea evenimentelor, care duc clar la concluzia cã autorii crimelor din decembrie 1989 si pînã acum au fost în fruntea tãrii, Iliescu si altii, la care voi ajunge pe parcurs. Nu este drept sã rãmînã nepedepsiti, zîmbind în continuare, nevinovati, în fata Natiunii. Nu au existat teroristi strãini decît în legãturã directã cu autorii loviturii de Stat. Nu au tras în demonstranti nici securistii, nici militienii, nici Armata. Diversiunea a fãcut sã parã astfel. Au tras ,,teroristii” complotistilor, ai lui Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Gelu Voican-Voiculescu, Nicolae Militaru, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Keller, Vasile Ionel si altii. Sergiu Nicolaescu a avut si el un rol. Dar si-a riscat viata alãturi de mine în multe rînduri. Singurul care si-a riscat viata. Mi-a fãcut si dînsul rãu, nu conteazã. Dar numele lui nu a fost pomenit de teroristii prinsi, voi prezenta faptele asa cum au fost. Eu am prins asemenea teroristi si, efectiv, speriat de cei în slujba cãrora mi-au spus cã sînt (Putere-Guvern), dupã ce i-am ,,anchetat” mai ,,neortodox”, mai militãreste, le-am dat drumul. Apoi am ordonat sã se tragã fãrã somatie, fãrã menajamente, stiind în cine trag. Si am ucis destui. Mã rãzbunam într-un fel pe misiunea mea ingratã. Realizasem în slujba cui sînt. A criminalilor, a celor care au primit mai tîrziu titlul de ,,eroi ai Revolutiei”. Eroii adevãrati zac în cimitire. Ceilalti eroi ,,zac” în fotolii, de sub ale cãror spãtare nu se vãd crima si sîngele. Încep prin 4 întrebãri, la care voi rãspunde tot eu. Tot ce voi spune în continuare poate fi întãrit si argumentat pe date, pe ore, fapte, martori în viatã, pe care îi voi cita mai jos.  
1) De ce am fost eu primul comandant din Armata Românã chemat prin intermediul Televiziunii, pentru apãrarea Televiziunii si a Revolutiei în Capitalã?
2) De ce Sergiu Nicolaescu s-a ,,lãudat”  timp de 13 ani la televizor cã el a adus în Capitalã, în 22 decembrie, o fortã covîrsitoare (unitatea pe care o comandam eu), care, a afirmat dumnealui, ,,si-a pus amprenta în mod decisiv pe victoria Revolutiei în Capitalã”?
3) De ce m-a asteptat, personal, la Sãftica si mã grãbea sã ajungem cît mai repede, ,,cã pierdem Revolutia”, netinînd cont de 5 morti la Otopeni, morti efectiv din cauza dumnealui? S-a amintit cumva de ei, undeva? (Voi explica în derularea evenimentelor).
4) De ce eu (care, în fond, sînt disciplinat) am avut curajul nesãbuit de a nu executa în data de 22 decembrie ’89 ordinul primului-secretar al judetului Prahova, care suna clar: ,,Iesi si spargi demonstratia în Ploiesti”? Reamintesc cã la Putere era Nicolae Ceausescu. Rãspund la toate cele 4 întrebãri printr-un singur rãspuns: pentru cã am prevãzut cu aproape 2 ani înainte evenimentele ce vor urma. Cum? Vã rog sã cititi tot filmul evenimentelor, pe care doresc sã vi le prezint. În anul 1987, am primit ordin pe scarã ierarhicã sã pun la dispozitia Studioului Buftea un numãr de 400 de militari. Ulterior, am aflat cã dl. Sergiu Nicolaescu s-ar fi interesat ce unitate mai aproape de Bucuresti are efective mai bine pregãtite si de acolo sã-i fie pusi la dispozitie, zilnic, 400 de militari. I-a fost recomandat Regimentul 7 Mecanizat, al cãrui comandant eram eu. În urma ordinului primit, am dat dispozitiile legale pentru a pune la dispozitia d-lui Sergiu Nicolaescu un numãr de 400 de militari. Acesti militari urmau sã fie coordonati de seful de Stat Major de atunci, actualul locotenent-colonel în rezervã Stefan Gavadia. Am înteles cã filmele care urmau sã fie turnate erau ,,Mircea cel Mare” si ,,Coroana de foc”. Am fost invitat de Sergiu Nicolaescu la premiera acestor filme. Din interes profesional (sã-mi controlez militarii), m-am deplasat în mai multe rînduri la Buftea, dar si din curiozitate, sã vãd cum decurgeau filmãrile. Foarte multumit de ,,prestatia” oamenilor mei, dl. Nicolaescu a tinut sã mã cunoascã personal. Am discutat în nenumãrate rînduri. Între noi s-a înfiripat, din punctul meu de vedere sincer, o prietenie. Printre altele, mi-a spus cã ,,se vede de la o postã cã sînt militar adevãrat”. Dupã terminarea filmãrilor, cu succes, dumnealui m-a vizitat, în mai multe rînduri, la unitate.     I-am organizat si niste trageri (îi plãceau foarte mult). De asemenea, 2-3 partide de vînãtoare. Acum înteleg cã antrenamentul la trageri, efectuat în poligonul unitãtii pe care o comandam, i-a prins bine în zilele de 22-30 decembrie 1989. L-am antrenat fãrã sã vreau. Eu îl respectam mult si sincer, pe atunci. Era vorba de marele regizor si actor Sergiu Nicolaescu. Mã mîndream, pe atunci, cu prietenia lui. Ne-am apropiat din ce în ce mai mult. I-am întors vizitele, ducîndu-mã sã-l vãd la Buftea si în multe rînduri acasã la dumnealui, în Bucuresti, pe Str. Zambaccian nr. 6. Îmi arãta din ce în ce mai multã prietenie, cu cît ne apropiam de decembrie 1989. Mai tîrziu, am înteles adevãratul ,,sens” al prieteniei în care credeam eu. O prietenie. mîrsavã, gînditã din timp, ,,bine regizatã”. A fost pregãtitã, fabricatã, conceputã în slujba unui scop murdar, sîngeros. Nu îl bãnuiam pe atunci. Lui îi trebuia o unealtã puternicã. Le trebuia un militar de fier, ca mine, bun executant si cu forte puternice, instruit exact ca mine. Si m-au avut. Fãrã sã vreau, sã bãnuiesc pe loc, le-am fost unealtã. Nu sîngeroasã, cãci, multumesc lui Dumnezeu, misiunile mele, modul cum au fost comandati, au fãcut ca militarii mei sã nu împuste nici un nevinovat. Dar am fost o unealtã puternicã, una din cele principale, cum au afirmat, mai tîrziu, acele ,,personaje” care au ocupat scaunul Puterii prin vãrsare de sînge nevinovat. Nu aveam de unde sti. De-abia în decembrie 1989 am vãzut clar tot ce s-a întîmplat, ce a fost plãnuit. Pe la începutul lui octombrie 1989 mã sunã dl. Sergiu Nicolaescu si mã invitã la dumnealui acasã, pe motiv cã avem mai multe de discutat. M-am deplasat cu soferul personal si cu sergentul-major, pe atunci, Mihail Olteanu, pe care dl. 
Sergiu Nicolaescu îl stia din timpul filmãrilor de la Buftea. Era ca un sef de cabinet al meu, neoficial. Soferul a rãmas în masinã. Eu si sergentul-major Mihail Olteanu am urcat la etajul I al vilei în care locuia dl. Nicolaescu. Mi-a spus cã a venit din strãinãtate de curînd. M-a cinstit cu whisky, spunîndu-mi sã iau si pentru protocol 2 sticle. Nu mai fãcuse asemenea gest. Din auzite, aflasem cã este foarte zgîrcit. Am rãmas surprins. Mi-a adus la cunostintã cã mai are de gînd sã mai facã un film si m-a întrebat cum mai stau cu pregãtirea militarilor din subordine, cã va solicita militari tot de la mine din unitate. I-am rãspuns cã, atîta timp cît voi fi comandant, nu ,,pot dormi” dacã militarii din subordinea mea nu sînt bine pregãtiti. Nu exageram cu nimic. Apoi, în aparentã dezinteresat, neîncrezãtor, m-a întrebat în ce stare se gãseste tehnica de luptã, stiind cã, de regulã, la acest capitol Armata nu stã prea bine. Si nu se însela. I-am rãspuns cã datoritã unor maistri militari foarte buni, deosebiti, eu stau bine si la capitolul tehnicã de luptã. Pãrea nedumerit. Ca niciodatã, mi se pãrea foarte stînjenit. Mã îndemna, tot ca niciodatã, sã beau. Si eu eram nedumerit vãzînd ,,stînjeneala” lui. Dupã aproximativ o orã de discutii pe diferite teme m-a întrebat deodatã: ,,Dar dacã, de exemplu, s-ar întîmpla ceva, dacã va fi nevoie de unitatea dumitale, în cît timp si cu ce forte (oameni, blindate) ai ajunge în Capitalã?” I-am rãspuns scurt, ca un profesionist: ,,Efectivele nu le pot sti exact, sînt în functie de gradul de încadrare al regimentului la acea datã, iar tehnica este scoasã în functie de efectivele avute”. A întrebat din nou: ,,Dar, minimum, cu cît crezi cã poti veni si în cît timp?” I-am rãspuns: ,,Cu minimum 700-800 de militari si cu o coloanã de blindate si masini de 7-8 km lungime, iar timpul depinde dacã deplasarea are loc ziua sau noaptea. Dar de ce mã întrebati asemenea amãnunte?” Mi-a rãspuns: ,,S-ar putea sã se întîmple ceva, s-ar putea sã se atenteze la siguranta nationalã, iar noi, ca patrioti, trebuie sã stim pe ce ne putem baza”. Luat pe nepregãtite, i-am rãspuns din nou: ,,Stati linistit, Armata Românã, împreunã cu celelalte forte din sistem, are un plan bine pus la punct în astfel de situatii. În ceea ce mã priveste, armata si tara se pot baza oricînd pe mine”. Nici prin cap nu-mi trecea atunci despre ce va fi vorba. Apoi, am plecat la Ploiesti. Din acea datã, începutul lui octombrie 1989 si pînã în 5 decembrie 1989 ne-am mai vãzut la Buftea, în douã rînduri. M-a întrebat cum stau cu efectivele, pentru cã va solicita pentru filmãri un numãr de 1.000 de militari. I-am rãspuns cã am în cazarmã 2.700 de militari si cã nu vor fi probleme. Martori sînt sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Peter Sandor din Covasna si locotenent-colonelul Stefan Gavadia, cascadorii Paul Fister si Liviu Fister. Pe data de 11 decembrie 1989 Sergiu Nicolaescu mã sunã si mã roagã sã-i organizez o partidã de vînãtoare pentru data de 14 decembrie 1989. Apoi îmi spune sã dau o fugã pînã la dînsul, cã este la Buftea. M-am dus în data de 14 decembrie ’89, cãci ulterior mã sunase, spunîndu-mi cã nu poate veni la vînãtoare în data de 14 decembrie ’89. Am ajuns la Buftea în cursul dupã-amiezii. Era ocupat. Am stat ca sã-l astept la o cabanã a cascadorilor pe malul lacului, împreunã cu seful cascadorilor Paul Fister, soferul meu si sergentul-major Mihail Olteanu. A venit, m-a luat dupã umeri, ne-am deplasat cãtre malul lacului si mi-a spus: ,,La vînãtoare vin mîine (15 decembrie ’89). Mai vin cu cineva. Vezi cã în curînd va veni vremea sã arãti pentru tarã pregãtirea unitãtii pe care o comanzi. Am vorbit eu, vei avea un rol foarte important. Poti ajunge mare”. Eram foarte derutat. Eu aveam sefii mei. Ce rol avea Sergiu Nicolaescu în ,,ce urma sã se întîmple” cu implicatii în sistemul militar? Am plecat la Ploiesti. A doua zi, vînãtoarea era organizatã. Martori sînt doi pãdurari actuali din comuna Vlãdeni si din Coada Izvorului, Ionel si Florin. Pe 15 decembrie ’89 m-a sunat si mi-a comunicat cã nu poate veni la vînãtoare, cã vine pe data de 16 decembrie ’89. Pe 16 decembrie ’89 mã sunã iar si-mi spune cã a intervenit din nou ceva si cã va veni pe 17 decembrie ’89 cu actorul Vladimir Gãitan. Pe 17 decembrie ’89 m-a sunat si mi-a spus: ,,Nu mai pot veni. Vezi ce se întîmplã în tarã! Ce ti-am spus eu? Fii pregãtit, atent, si asteaptã!” Atunci am înteles cam tot. Am început sã mã gîndesc. Treaba cu venitul la vînãtoare a fost o acoperire, în caz cã telefoanele îi erau cumva ascultate. Mã întrebam: ce sã astept? La ce sã fiu atent? Eu aveam ordine clare. Cum sã fac o miscare fãrã aprobarea sefilor mei? Asa gîndea comandantul, militarul din mine. Între 17 decembrie si 21 decembrie ’89 au urmat evenimentele cunoscute de toatã lumea. Nu m-a mai cãutat la telefon pînã în data de 21 decembrie ’89. Dupã cum se stie, pe 17 decembrie ’89 unitãtile Armatei Române primiserã indicativul de luptã si se gãseau cu efectivele complete în cazãrmi, gata de luptã. Pe 21 decembrie ’89, Sergiu Nicolaescu mã sunã si-mi spune cã vrea sã vinã la mine, sã vorbim si sã ,,tragã cîteva gloante” în poligon. Politicos, i-am rãspuns cã nu pot executa nici un fel de trageri, deoarece unitatea se gãseste în ,alarmã de luptã. A replicat, nemultumit:  ,,Stiu, stiu, voi veni pînã la tine”. Am uitat sã mentionez cã, înainte, cu aproximatie în jurul datelor de 1-4 decembrie ’89, mi-a trimis printr-un anume domn Marian Gãman (care acum este seful lui de cabinet la Senat), sã-i reglez o puscã cu amortizor cu lunetã, o armã ultramodernã, un ,,Browning”. I-am reglat-o si dl. Marian Gãman a venit si a luat-o în cursul datelor de 10-11 decembrie ’89. Am fost uimit de performantele acelei arme. Avea un încãrcãtor cu capacitatea de 16 cartuse, calibru 5,6 mm, semiautomatã. Armã de profesionisti. În data de 21 decembrie ’89 am fost anuntat de la punctul de control al unitãtii, în jurul orelor 11,00, cã la poartã mã cautã dl. Nicolaescu, însotit de un domn. Am ordonat sã fie condus la mine. A fost condus si a intrat în biroul meu însotit de dl. Vladimir Gãitan. În biroul meu, în acel moment, se gãseau: actualii (ca grade) locotenent-colonelul Nicolae Drãghici, colonelul Ion Lungu, locotenent-colonelul Viorel Frãtilã, colonelul doctor Ion Cordos, sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Gheorghe Drãghici. I-am rugat sã iasã, pentru a rãmîne singur cu cei doi. Amîndoi erau îmbrãcati în niste combinezoane negre, deosebite, gen trupe speciale. Sergiu Nicolaescu m-a întrebat dacã putem trage cîteva focuri în poligonul redus al unitãtii. I-am rãspuns cã nu se poate, pentru cã, în situatii deosebite, avem consemne bine stabilite. S-a cam supãrat. Apoi, pe un ton foarte grav, mi-a spus: ,,Te-am anuntat cã va urma «ceva». Am mare încredere în dumneata. O sã am grijã de cariera ta. Uite ce este, am nevoie de niste grenade. Nu-ti pot spune pentru ce, dar le voi folosi pentru binele tãrii”. Pentru mine, solicitarea lui era o încãlcare gravã a principiilor mele de militar. Am rãmas surprins si m-am arãtat contrariat. A simtit. ,,Le voi folosi pentru popor, ai încredere în mine”, a mai adãugat. Am sovãit. Îl respectam mult ca om si parcã un ,,impuls”, ceva din mine, m-a fãcut sã fiu binevoitor. Simtisem acel ,,ceva”. Toti doream cãderea dictatorului. L-am întrebat: ,,Ce fel de grenade, ofensive, defensive, de cîte aveti nevoie?” ,,O ladã, douã”, mi-a rãspuns. ,,Ofensive, sã nu facã schije multe”, a completat. Îmi educasem în asa fel subordonatii, aveau atîta încredere în mine, încît nu comentau, nici în gînd, vreun ordin pe care îl primeau. Aveau mare încredere în comandantul lor. L-am chemat la mine pe plutonierul Alexandru Grama , seful depozitului armament si munitie, si i-am spus de fatã cu cei doi: ,,Sandule, îmi trebuie 12 grenade ofensive. Vreau sã sperii fazanii în poligon. Ne întîlnim la postul 3, sã nu mai vadã nimeni, tinînd cont de situatia în care ne gãsim”. Locul era în afara incintei unitãtii. A rãspuns scurt: ,,Am înteles”. Dupã 30 de minute, ne-am întîlnit cu el la postul 3. Venise cu grenadele si cu masina lui personalã. Am luat grenadele, le-am pus în masina lui Vladimir Gãitan, au plecat, iar eu m-am întors în birou. Parcã simteam teamã pentru ce fãcusem. La plecare, mi-a spus: ,,Multumesc, nu m-am înselat cu privire la dumneata. Stai în asteptare. Tara nu va uita”. Am rãmas contrariat. Erau cuvinte mari: datorie sacrã, tarã. Dar stiam cã ,,ceva” se va întîmpla. Mã avertizase: ,,Vei avea un rol important”, mi-a spus. Pãcat cã atunci nu stiam în ce scenariu. M-au apucat frãmîntãrile. Eram un militar disciplinat, stiam cã gresisem grav. Mã simteam vinovat. Întotdeauna, însã, m-a atras ,,aventura”. Si o simteam. Nu stiam cum va fi. Pînã pe 22 decembrie, la ora 9,30, împreunã cu un grup de cadre din conducerea unitãtii, am mai pus lucrurile la punct, am urmãrit stirile la televizor, eram tensionati cu totii de ce momente trãiam. Am mai controlat o datã coloana si efectivele scoase în curte din data de 17 decembrie ’89. Asteptam. Pe 22 decembrie, la ora 10,00, am fost anuntat de la punctul de control: erau douã Dacii de Militie, al cãror sef era cãpitanul Mihai Stancu, seful Circulatiei pe judetul Prahova. Acum este adjunctul sefului Politiei Rutiere române. Am permis accesul masinilor în cazarmã, cãpitanul Stancu fiindu-mi bun prieten. Pe un ton glumet mi-a spus: ,,Hai, nu esti gata?” ,,Unde?”, l-am întrebat. ,,Unde? Am ordin de la primul-secretar Frãtilã sã te conduc în oras si sã spargi demonstrantii din Ploiesti”, a continuat. I-am rãspuns: ,,Misule, eu nu merg nicãieri. E vremea sã gîndim încet. Eu am sefi în Bucuresti. Hai sã bem ceva. Ai încredere în mine”. A spus agitat: ,,Dar a ordonat primul-secretar. Ãstia ne executã în situatia asta”. I-am repetat: ,,Ai încredere în mine, o sã fie bine”. De atunci, de cîte ori ne-am întîlnit, mi-a multumit de fiecare datã cã datoritã mie nu a fost pãrtas la o reprimare de demonstranti. Nu dupã mult timp, pe la 10,20-10,30 a sunat telefonul. Era primul-secretar, care, conform legilor de atunci, era comandantul fortelor întrunite ale judetului în acea situatie. Pe un ton foarte dur m-a întrebat de ce n-am plecat la Ploiesti. ,,Unde?”, am întrebat, ,,eu n-am primit nici un ordin”. ,,Atunci îti ordon eu, sabotorule, vorbesc eu cu Milea, te mãnîncã plutonul de executie”, a urlat, practic, la mine. Am martori pe cei aflati în biroul meu (i-am enumerat mai sus) si aproximativ 500 de cadre adunate sub fereastra biroului meu, pentru comunicãri de ordine, cã i-am rãspuns primului-secretar: ,,Vrei sã ies? Bine, am sã ies, mã desfãsor la nord si vã ar si vã însãmîntez pînã la sud, tiganul dracului!”, si i-am închis telefonul. Situatia se complica pentru mine. Am dat cadrelor de conducere dispozitiile necesare apãrãrii orasului Ploiesti si pentru înlãturarea de la Putere a conducerii de atunci a judetului. Am fost sunat apoi de fostul sef al Inspectoratului de Militie, colonelul Pescaru, care m-a amenintat iar. Ultimul care   m-a sunat a fost fostul comandant al garnizoanei, generalul Dimitrie Popa, care mi-a spus: ,,Cãpitane, vei da socotealã în fata partidului”. I-am închis telefonul. Ulterior, acest general a ajuns, pentru merite deosebite, senator PDSR. Mã pot lãuda cã, instinctiv, am evitat o a doua Timisoara. Stiam cît de rãi sînt ploiestenii. Dar mai era si altceva: stiam ce va urma. Nu am iesit din cazarmã. Nu am mai rãspuns la telefonul cu numãr de oras. Nu dupã multã vreme s-a dat la televizor stirea cã ministrul Apãrãrii ,,trãdãtorul Milea” s-a sinucis. Atunci am pus lucrurile iar cap la cap. Domnul Nicolaescu îmi spusese: ,,Vezi cã va urma ceva”. Am afirmat în fata celor prezenti: ,,Ceausescu si-a jucat ultima carte, fiti atenti în continuare!” În birou la mine erau: locotenent-colonelul Nicolae Drãghici, colonelul Ion Lungu, locotenent-colonelul Gheorghe Arici, locotenent-colonelul Viorel Frãtilã, colonelul dr. Ion Cordos, colonelul Mihai Stancu, sergentul-major Mihai Olteanu, sergentul Drãghici Gheorghe. Are loc apoi încercarea de discurs a dictatorului Ceausescu, se aud tipete, zgomote, explozii, dictatorul fuge. Am aflat ulterior de la dl. Nicolaescu cã zgomotele de explozii erau de la grenadele pe care i le-am dat eu si pe care ,,oamenii lui” le-au folosit împreunã cu toatã gama cunoscutã pentru a crea panicã, actiune care sã ducã la fuga dictatorului. La aproximativ 20 de minute de la fuga dictatorului, la televizor a apãrut Mircea Dinescu cu un grup de revolutionari, care dupã ce a anuntat ,,cã tara e liberã de comunism” a lansat apelul: ,,Cãpitanul Nicolescu de la Ploiesti sã vinã urgent pentru apãrarea Televiziunii!” –  apel repetat dupã alte 10 minute. A fost vãzut si auzit de o tarã întreagã. M-am prãbusit pe un fotoliu. Am înteles ce sarcinã apãsa pe umerii mei. Toti ochii subordonatilor mei erau pe comandant. ,,Ce va face?” – se întrebau. Nu puteam pune în miscare o fortã considerabilã, de capul meu, la apelul unor ,,revolutionari”. Am telefonat la sefii mei. Nu aveau nici un ordin în acest sens. M-am gîndit, din nou, la cele discutate cu dl. Nicolaescu cu aproximativ 2 luni înainte. Îmi aminteam întrebarea: ,,În cît timp poti ajunge în Capitalã si cu ce forte, dacã este nevoie?” Întelesesem clar: ,,nevoia” apãruse. Nu aveam atunci notiunea de Revolutie. Fusesem chemat în Capitalã. Am dat dispozitiunile premergãtoare necesare efectuãrii unui mars cu o coloanã de luptã mixtã în Capitalã. La aproximativ 20 de minute, la televizor apare Sergiu Nicolaescu, care repetã apelul: ,,Comandantul unitãtii de blindate, de la Ploiesti, sã vinã urgent în Capitalã. Militarii lui sã poarte banderole Tricolore pe mîna dreaptã”. Nu am dat nici un ordin în acest sens. Dupã aproximativ 30 de minute de la al doilea apel am fost sunat de diversi civili pe telefonul cu numãr de oras, care îmi spuneau foarte indignati: ,,N-ai plecat, domnule? Pierdem Revolutia”. Deja din tovarãs ajunsesem domn. Erau pasi importanti pe drumul democratiei. De unde stiau niste civili numãrul de telefon al unui comandant din Ploiesti? Am vorbit iar cu sefii mei din Ploiesti si Bucuresti. Nici un ordin. Ceva îmi spunea sã plec, militarul din mine, nu. Au început sã aparã stiri care de care mai alarmante (mai tîrziu am vãzut cum ,,se fabricau”) stiri cu teroristi si cu ce mãcel se întîmplã în Capitalã etc. Putin mai tîrziu, mã sunã dl. Sergiu Nicolaescu, foarte panicat, nervos: ,,N-ai plecat, domnule? Pierdem Revolutia. N-ai înteles nimic din ce ti-am spus ieri?” (pe 21 decembrie). ,,Dacã plecai cînd te-am chemat, te numeam ministrul Apãrãrii!”. ,,Vei primi ordin, am luat aprobare”, mi-a mai spus. Mai tîrziu,  m-am întrebat: de unde avea un regizor, fie el chiar Sergiu Nicolaescu, puterea atît de mare de a pune un cãpitan, comandant de regiment, ministrul Apãrãrii?! Nu glumea. Mi-a repetat de multe ori acest lucru atunci, dar si dupã 2-3-4 ani. Tot mai tîrziu, am înteles cum ar fi avut aceastã putere. Dacã dl. cãpitan Lupoi, care a avut un rol minor fatã de mine, a ajuns ce-a ajuns, eu ajungeam, pur si simplu, ministru. Cum veti vedea ulterior, as fi candidat pe post cu generalul Militaru. De unde avea aprobarea sã punã în miscare o fortã militarã de la Ploiesti? Nu forta conta, ci eu, pe care dl. Sergiu îl considera omul lui, un executant docil. S-a convins cã s-a înselat, mai tîrziu. Eu poate atunci am pierdut. Apoi am înteles cã, de fapt, eu am cîstigat. Nu mã simt direct pãrtas la nimic. Nu erau destule unitãti în Bucuresti care sã fie chemate pentru apãrarea Televiziunii? Spre seara zilei de 22 decembrie ’89 primesc ordin de la comandantul meu direct, pe atunci colonelul Tiberiu Costache, comandantul Diviziei 57 blindate: ,,Am primit ordine superioare sã pleci în Bucuresti cu jumãtate din forte la Televiziune, jumãtate la MApN. Sînt teroristi. Mor oameni. Se trage, vezi ce faci. Tinem legãtura”. Ce legãturã? Cu dumnealui am mai vorbit dupã aproximativ 10 zile, cînd a venit la Otopeni. De fapt, 10 zile nu am mai vorbit cu vreun comandant militar de-al meu. Am dat ordinele respective pentru mars, dupã toate canoanele regulamentelor militare: mars pe timp de noapte, coloanã mixtã, inamic necunoscut. Situatie complexã.  În primul rînd, gravã era lipsa de date, de informatii. Aveam o coloanã lungã de 10 km, transportoare, tancuri, masini speciale, tunuri, cercetasi, camioane, 1.400 de militari în termen, 214 cadre. O fortã impresionantã pentru orice formã de luptã, darmite pentru ce urma, lupta în localitate! Era vorba pentru prima datã de luptã adevãratã si de vietile oamenilor mei. Mi-am luat toate mãsurile. Pînã sã plec, iar mã sunã dl. Nicolaescu, extrem de agitat: ,,Ce mai astepti? Pierdem Revolutia. Te astept la Sãftica”. I-am rãspuns, supãrat pe tonul de comandã cu care îmi vorbea. ,,D-le Sergiu, eu comand o unitate de luptã, nu filmez”. Iar mi-a spus: ,,Pãcat, erai ministru”. Am început deplasarea cãtre Capitalã. În dreptul postului de Militie Sãftica, coloana s-a oprit. Eu eram în ARO, la aproximativ 500 de metri de capul coloanei. Verificam coloana. Cercetasii maiorului Buinceanu m-au anuntat: ,,Tovarãse comandant, niste militieni vor sã vã vorbeascã”. M-am deplasat cãtre capul coloanei. Acolo, lîngã TAB-ul de cercetare, era un grup de 3-4 persoane îmbrãcate civil, înconjurat de militarii cercetasi. M-am recomandat. Unul dintre ei s-a prezentat: ,,Sînt colonelul Nitu (ulterior generalul Niculae Nitu), am primit ordin sã vã transmit un biletel cu un ordin transmis telefonic”. Pe biletel scria: ,,Vã prezentati la Bãneasa, la generalul Mocanu, comandantul Apãrãrii A.A. a teritoriului (CAT)” Am început deplasarea. Dupã 30 de minute, cercetasii m-au anuntat cã s-au întîlnit cu dl. Sergiu Nicolaescu. Asa cum îmi spusese la telefon, mã astepta. M-am deplasat din nou cãtre capul coloanei. M-am întîlnit cu dumnealui. Foarte agitat, m-a anuntat cã pe drum s-a tras asupra lui, cã i-a fost lovitã masina si cã are motorul avariat. Se trãsese asupra lui din dreptul casei Postelnicu. Era cu o masinã personalã, un Renault 19. Era foarte nervos. Mi-a spus, de fatã cu ofiterii cercetasi, maiorul Buzea si locotenentul Buinceanu Marian, pentru a 3-a oarã: ,,N-ai venit cînd te-am chemat. Ti-ai ratat cariera. Te fãceam ministrul Apãrãrii. De acum, executi ordinele mele. Am împuterniciri în acest sens”. I-am rãspuns: ,,D-le Sergiu, eu abia sînt cãpitan, mai am mult pînã la ministru, iar de executat, execut dupã ce mã consult cu sefii mei”. ,,Nu întelegi, domnule, cã este Revolutie, cã pierdem Revolutia dacã nu ne grãbim? Voi, militarii, sînteti toti rigizi – a replicat, extrem de nervos. Am împuternicire sã mergi cu mine, cu toate fortele, la Televiziune”. A avut dreptate. La sediul C.A.T. generalul Mocanu mi-a confirmat. Ordinul suna asa: ,,Cu toate fortele la Televiziune, cu dl. Nicolaescu!” Am înteles cã aprobarea era datã de generalul Victor Stãnculescu. Am omis ceva foarte important. La plecare, am primit un ordin care mi s-a pãrut bizar, total nemilitãresc pentru o actiune de luptã. A fost primul ordin pe care eu nu l-am executat, pentru siguranta oamenilor mei. Fãrã munitie suficientã nu ai cum sã lupti. Ordinul specifica sã plecãm la luptã cu ,,o unitate de foc, gurã de foc”. Asta, de exemplu, înseamnã ca un pistolar sã aibã asupra lui 300 de cartuse. Foarte putin. Mai tîrziu, am înteles cã prin acest ordin se ,,urmãrea” ca militarii români sã nu aibã fortã de ripostã în fata asa-zisilor ,,teroristi”. Sã rãmînã, în 15 minute, fãrã munitie. Dacã se urmãrea ca Armata sã asigure victoria Revolutiei, s-ar fi ordonat cît mai multã munitie. ,,Altii” asigurau victoria Revolutiei. Armata era chematã sã facã fatã la diferite diversiuni, ca sã se poatã afirma cã, printre altii, si Armata a tras în demonstranti. Încãlcînd ordinul (ca si la prima ,,Mineriadã”, voi exemplifica) am dat ordin sã se ia o cantitate imensã de munitie si toatã hrana în curs de preparare si hrana rece din tot depozitul unitãtii. Munitie si hranã, care mi-au prins foarte bine în urmãtoarele 10 zile, cînd, efectiv, am actionat singur. Cînd mai aveam vreo 2 km pînã la Piata Scînteii, m-am urcat cu dl. Sergiu Nicolaescu pe primul transportor de cercetare. A cerut o cascã si un pistol mitralierã. I-am satisfãcut ,,pofta” de a arãta ca un rãzboinic adevãrat. Desi se trãgea în populatie, în Bucuresti, desi erau ,,teroristi”, pentru protectia lui si pentru a fi cît mai putin vizibil si mascat în întunericul noptii – totusi s-a îmbrãcat într-un trenci (balonzaid) de culoare albã si un fular mare si alb, de mãtase, la gît, desi afarã nu era frig. Ca si cum le-ar fi spus la teroristi: ,,Eu sînt, cel în alb, trageti! (dar nu în mine!)”. La intrarea în Piata Scînteii am întîlnit prima baricadã. Revolutionari, masini, rabe, eram surprins. Cu basculante în fata tancurilor mele. El fiind recunoscut de revolutionari, ni s-a facilitat deplasarea, fãrã probleme, mai departe. Le-a spus celor de la baricadã: ,,Sînt cu cãpitanul Nicolescu, cel de la Ploiesti, cel chemat de noi”. Cu ocazia acelei opriri a dat un interviu unui reporter francez cu camerã de filmat. Eu înteleg bine franceza. L-am auzit clar: ,,Stãpînim situatia. Totul este sub control. Sînt cu o unitate foarte puternicã”. Tot cu niste francezi a venit la Otopeni, pentru a le ,,prezenta” unitatea pe care dumnealui a adus-o în 22 decembrie ’89 în Capitalã. Cã a contribuit personal, decisiv, la victoria Revolutiei în Capitalã. Ulterior, într-un interviu, ,,Dl. Sergiu Nicolaescu dialogheazã”, afirma cã ,,venirea blindatelor de la Ploiesti «aduse» de el a salvat Televiziunea si a contribuit decisiv la victoria Revolutiei în Capitalã”. De asemenea, mai afirmã cã a luat legãtura cu unitãtile militare de la Podul Otopeni, Castelul “Elena Lupescu” pentru a asigura trecerea podului de cãtre unitatea de sub comanda mea si continuarea deplasãrii în Capitalã, de urgentã. Am sãrit peste episodul ,,Podul Otopeni” pînã la oprirea de la Piata Scînteii, pentru a explica modul în care a luat dumnealui legãtura cu unitãtile militare de la pod (unitãti de apãrare antiaerianã). Atît de bine a luat legãtura, a asigurat intrarea în ordine în asa fel, încît la Otopeni au rãmas 5-6 morti si 2 rãniti. Morti despre care Comisia de cercetare a evenimentelor din decembrie nu a amintit nimic. Relatez: am ajuns la pod. Am oprit coloana pentru douã scopuri pur militare. Dl. Nicolaescu nu a fost de acord sã mã opresc si mã grãbea spre Capitalã. L-am rugat sã mã lase sã-mi comand unitatea. Am ordonat sã se execute cercetarea de geniu a podului (ca sã nu fie minat) si sã dau misiunile de luptã în Capitalã, respectiv la Televiziune. Cînd comandantii de subunitãti se adunau cãtre capul coloanei din stînga, din incinta unitãtii militare de la pod, cu care vorbise dl. Nicolaescu, si din spatiul liber între unitatea de la Castelul “Elena Lupescu” si blocurile de la pod (stînga podului) s-a deschis un foc deosebit de puternic asupra coloanei regimentului cu mitralierele antiaeriene în bãtaie terestrã. De asemenea, s-a tras si cu alte categorii de armament. Pe asfalt zburau sute de gloante. Atunci, practic, i-am salvat viata d-lui Nicolaescu, împingîndu-l dupã un TAB. Eu, din reculul împingerii, am cãzut în genunchi pe asfalt. În timpul cînd se trãgea foarte puternic, 4 masini Dacia coborau de pe pod si se deplasau cãtre Ploiesti. Au intrat în acel foc ucigãtor. Am vãzut scene de cosmar, de la 3-4 metri. Masinile lovite de sute de gloante s-au oprit instantaneu. Trupurile din masini au fost, practic, ciuruite. Zeci de mitraliere grele si usoare de pe masinile de luptã ale coloanei de sub comanda mea au deschis focul în directia de unde se trãgea cãtre noi. Forta si densitatea extraordinarã a focului nostru au fãcut liniste în douã minute de la declansare. Sergiu Nicolaescu striga: ,,Dã comanda sã plecãm, am întîrziat destul!” ,,Stati sã vedem ce este cu cei din masini! Sînt multi morti, rãniti”, i-am replicat. ,,Lasã, domnule, mortii, pierdem Revolutia, sîntem asteptati!” Nu l-am ascultat. Am lãsat mortii si rãnitii în seama a 3 militieni apãruti acolo. Atunci au fost rãniti cãpitanul Adrian Stãnescu si încã un militar. Martori la tot ce-am relatat cu privire la acest incident sînt foarte multi. Exemplific pe: colonelul Nicolae Alexe , colonelul Vasile Zlat, colonelul Gheorghe Oncescu, cãpitanul magistrat Florin Olteanu, locotenent-colonelul Marin Istrate, maiorul Adrian Ioanid, maiorul Marian Buinceanu, plutonierul adjutant Nicolae Hariga, maistrul militar Vasile Ene, plutonierul adjutant Teodor Zaharia, sergentul Gheorghe Drãghici s.a. Mai mentionez cã a fost o gresealã intentionatã, chemarea unei asemenea forte ca a mea în Capitalã, mã refer la compunerea coloanei si la genul de luptã care urma sã se ducã. Luptã de stradã. A fost chematã pentru ,,lauda” domnului Nicolaescu, pentru a crea haos, spaimã si diversiune. ,,Strategii Revolutiei” au stiut ce fac. Trebuia sã mi se spunã atît: ,,Trãgãtori izolati” – nu teroristi – trag în populatie si, cu 200 de militari, plus compania de cercetare, ,,curãtam” fiecare stradã si bloc, de la Bãneasa si pînã la Televiziune si din alte locuri ,,fierbinti”. Ce sã fac cu tancurile, cu tunurile, cu mitralierele grele? Sã dãrîm blocurile în care erau oameni? Întreaga dezordine a fost bine gînditã. O regie perfectã. Diversiune si haos. Doar aveau pe cineva expert în regie… Relatez în continuare, subliniind ideile care atestã regia acelei ,,Revolutii”, mai clar spus ,,loviturã de stat”, cine a condus-o, cum au manipulat oamenii, Armata si alte forte. Oameni care si-au pãtat mîinile de sînge nevinovat, dintre care unul a fost în fruntea Statului Român, Ion Iliescu. Viata a fãcut sã lucrez în diferite domenii, chiar în cele numite ,,speciale”. Întîmplãtor, mi-am aruncat o privire si pe celebrul dosar de urmãrire informativã cu numele de cod ,,Corbii”. Cine credeti cã apãrea în dosar alãturi de generalii Serb, Militaru, Vasile Ionel, Keller Paul? Domnii Iliescu, Mazilu, Gelu Voican-Voiculescu si altii. De ce a fost chemat colonelul Gheorghe Trosca, sef de Stat Major la USLA în ’89, în fata MApN si împuscat? Pentru cã, printre altele, a instrumentat “Dosarul Corbii”. ,,Corbul” (generalul Militaru) si altii nu l-au iertat. Pãcat. Era un mare patriot. L-am cunoscut personal. Si-a slujit tara cu credintã. Oare asta sã fie soarta militarilor patrioti? Unii împuscati, altii aruncati în închisori? Iar comandanti care au tras la Timisoara, unii, iar altii, care au cãlcat în zilele de 21-22 decembrie ’89 demonstrantii cu TAB-urile, acum sînt generali cu 3 si 4 stele în fruntea Armatei Române. Era mare haos, dezordine, diversiune. Am ordonat sã se încercuiascã Televiziunea cu personal si blindate pe aliniamentul strãzilor Dorobanti, Zambaccian, Pangrati. Afarã, la interval de  2-3 minute, se auzeau împuscãturi izolate, seci, si lîngã noi mai cãdeau cîte un civil, cîte un militar. La Televiziune, în noaptea de 22/23 decembrie ’89 am avut primul soldat împuscat mortal si alti 4 militari grav rãniti. Soldatul-erou ucis se numea Costel Crap. Iar printre rãniti era soldatul Stefan Gunie, lovit de 4 gloante. Speriat cã nu sînt si eu ,,mascat” în alb, noaptea, ca dl. Sergiu Nicolaescu, m-am lipit de dumnealui si am putut fuma linistit. Eram, lîngã dumnealui, în deplinã sigurantã. Atunci cînd a introdus mîna în buzunarul de la pantaloni i-am vãzut la sold un pistol Magnum 44 (mã pricep foarte bine la arme), mare, argintiu, de toatã frumusetea. La un moment dat mi-a spus: ,,Mergem la etajul XI, la guvern, la ordine”. Am întrebat contrariat: ,,Care guvern?” ,,Vei vedea” – mi-a rãspuns, si a mormãit ceva de conducãtori. Am plecat, pentru protectie, cu 2 militari: sergentul Gheorghe Drãghici si soldatul Stefan Istrate. Eram convins cã ,,teroristii” trag intens asupra ,,revolutionarilor”, care de ore întregi dirijau si transmiteau Revolutia în direct. Credeam cã în sediul Televiziunii vom umbla tîrîs. Dar mã înselasem. Am urcat pe jos 11 etaje. În Televiziune era o liniste si o organizare desãvîrsite. Se vedea clar cã fiecare stie ce face. Nici urmã de glont tras în Televiziune, asupra Televiziunii. Se trãgea, din ce în ce mai des, însã. Dar asupra oamenilor din stradã. Oameni dintre care au murit destui cu gîndul la libertate, la democratie, pentru Revolutie, pentru dreptate. Nu trãgeau “teroristii” lui Nicolae Ceusescu, cum se anunta intens. Ei l-au pãrãsit cu totii. Trãgeau ,,revolutionarii” lui Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu si altii. Trãgeau pentru victoria Revolutiei, ca Nicolae Ceausescu sã moarã cît mai repede, pentru crearea de panicã si necunoscut. Trãgeau în adevãratii revolutionari. Am ajuns la etajul XI al Televiziunii si am intrat într-o încãpere. Acolo se gãseau: domnii Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Cazimir Ionescu si alte 2-3 persoane. Era liniste si organizare perfectã. Multi intrau cu niste biletele în mînã, le arãtau celor de la masã, apoi ieseau. La un moment dat, Ion Iliescu si Gelu Voican-Voiculescu i-au spus cuiva pe un ton foarte rãstit: ,,Stai, domnule, nu dãm asta acum. Stirea asta. Nu le încãleca. O dai peste 20 de minute”. Dupã aceea, Sergiu Nicolaescu le-a spus: ,,Am venit cu comandantul de la Ploiesti. Stiti, cel de care v-am spus mai de mult. Ce facem?” Petre Roman a exclamat, ironic: ,,Hai, domnule comandant, te asteptãm de 6 ore. Cum slujesti Revolutia? Ai 5.000 de blindate si nu vrei sã ne dai si nouã?” Mazilu mi-a fãcut semn sã înaintez în fata lui. Era în centrul mesei. Pe un ton amabil, îmi ordona, practic: ,,Domnule cãpitan – plecasem tovarãse cãpitan de la Ploiesti, acum eram domn la Bucuresti –  dai o companie la Palat, o companie la Garã, o companie la MApN, o companie.” L-am întrerupt: “Sînteti domnul Mazilu, nu? V-am vãzut la televizor pînã sã plec. Nu pot dispersa fortele cum vreti dvs. Regimentul este o celulã care luptã sub comanda mea, nu am legãturi radio viabile, care  sã-mi permitã sã comand unitãti larg dispersate. Ordinul a fost sã vin cu toate fortele, aici”. M-a întrerupt, spunînd supãrat: ,,Noi te-am chemat. Dumneata ce-ai înteles? Sã comentezi? Sergiule, pe cine ai adus? Timpul trece”. Atunci i-am rãspuns: ,,Nu aveti nici dreptul si nici autoritatea sã-mi comandati. Vã rog sã-mi faceti legãtura cu generalul Gusã”. La telefon era ,,de serviciu” un cãpitan, Paul Jerbas, fost coleg cu mine în Scoala Militarã. El, am aflat ulterior, dezertase de la unitatea unde lucra (Spitalul Militar) si a venit pe post de ,,telefonist” al conducãtorilor Revolutiei, la etajul XI al Televiziunii. Pentru merite deosebite în munca de ,,telefonist”, pentru cã era pãrtas la ,,adevãr”, mai tîrziu a fost numit în functia de secretar general al viitorului guvern din primul mandat FSN. Dl. Mazilu, încurcat în zelul lui de fermitate, mi-a spus: ,,Vorbeste cu ministrul Apãrãrii, generalul Militaru”. I-am rãspuns cã generalul Militaru este în rezervã si nu are nici un fel de competente în comanda Armatei. Atunci, foarte nervos, a strigat la mine: ,,Bãi, cãpitane, nu executi ordinul guvernului? Te arestez!” Eu am arãtat de multe ori în cariera mea cã sînt un militar nedus la bisericã. Asa am procedat si atunci. Le-am ordonat celor 2 militari care erau cu mine sã introducã gloante pe teavã, am scos pistolul si am spus: ,,Care guvern, bã? Eu nu stiu de nici un guvern. Pe cine arestezi, pe mine? Fã-mi urgent legãtura cu generalul Gusã. Unde m-ati adus, d-le Sergiu? Sã fiu arestat?” Sergiu Nicolaescu mi-a sugerat cã este bine sã execut ordinele d-lui Mazilu, ale guvernului. I-am rãspuns cã eu nu execut decît ordinul sefilor mei, dar întrucît nu am legãtura cu ei, vreau sã vorbesc cu generalul Gusã, cu el aveau legãtura. Toti erau împietriti de atitudinea mea, dar mai mult de cele 2 pistoale mitralierã, atintite asupra lor. Paul Jerbas mi-a fãcut legãtura cu generalul Gusã, care m-a întrebat unde sînt si ce forte am cu mine, ordonîndu-mi sã mã duc la Otopeni, pe aeroport, sã pun ordine acolo, specificînd: ,,Vezi cã aerogara este ocupatã de teroristi, care au luat ostateci. Prea multe nu am timp sã-ti spun. Am încredere în tine, Nicolescule. Bine cã m-ai sunat, nu avem forte acolo. Blochezi pistele, nu se aterizeazã, nu se decoleazã. Pentru sigurantã, nimeni”. L-am rugat sã repete ordinul sã-l audã si Paul Jerbas si sã-l poatã comunica ,,guvernului”. M-a întrebat: ,,La care dracu’ guvern esti? Eu sînt la dracu’, la CC”. Apoi am pãrãsit încãperea, amenintîndu-i cu armele pe cei amintiti mai sus. Toti mã priveau urît, dar la nici unul n-am simtit atîta urã în privire ca la Ion Iliescu. Sergiu Nicolaescu a venit dupã mine pînã jos, unde mi-a spus, nervos: ,,M-ai fãcut de rîs! Ti-ai ratat cariera (chiar cã dupã 8 ani am ratat-o, mi-au plãtit cele de atunci). Nu pleca la Otopeni. Vei avea pierderi mari. Aici e «locul» important unde este guvernul. Rãmîi aici. Voi aranja eu totul”. ,,Vã rog sã mã lãsati în pace. Plec la Otopeni, unde am primit ordin. M-ati încurcat destul pînã acum. Ce este cu acest guvern?” ,,Sînt noua Putere, mi-a rãspuns. Dã-mi un TAB sã mã ducã pînã acasã”. ,,Nu vã mai dau nimic. Plec la Otopeni”. Si am plecat. Am dat ordinele de deplasare necesare. Relatez, în continuare, punctînd faptele si situatiile din care a reiesit cã cei care trãgeau erau chiar oamenii celor din acel ,,guvern” de la TVR. Am ajuns pe Aeroportul Otopeni, chiar în sediul Flotilei 50 Specialã, la comanda cãruia erau coloneii Tenie si Tudose. Aici am fost, pînã pe 9 februarie ’90 comandantul Fortelor de Sud ale Aeroportului Otopeni. Am avut în subordine: fortele mele, Flotila 50 Specialã, Regimentul 10 Aviatie-Transport, un batalion de tancuri din R.2.Mc. si un batalion de parasutisti de la Buzãu – Bobocu. Am ajuns pe Aeroportul Otopeni pe 23 decembrie ’89, la orele 11,00. Am organizat o apãrare circularã, pe 3 cercuri concentrice. Aici, ,,teroristii” n-au putut intra. Dar în perioada 23 decembrie 1989-1 ianuarie 1990 ne-au hãrtuit cu focuri de arme automate zi de zi, dar mai ales noaptea. Simtind pe pielea lor riposta de foc a regimentului de sub comanda mea si a fortelor din subordine s-au linistit. Aflînd apoi ,,cine sînt”, i-am lãsat sã-si care mortii, au cãrat vreo 15, si am tras fãrã somatie, fãrã milã. Veneau cu masini Dacii si trãgeau din mers, apoi fugeau cînd cercetasii mei i-au urmãrit cu blindatele speciale. În final, vãzînd ce pãtesc, încercînd sã creeze diversiuni pe Aeroportul Otopeni, s-au lãsat pãgubasi. În urma, sã zic asa, a încãierãrilor de foc avute cu ,,teroristii”, într-o zi cercetasii mei au prins unul. Era pînã în 27 decembrie ’89. L-au adus la mine. Martori sînt locotenent-colonelul Stefan Garadia, locotenent-colonelul Gheorghe Ariciu, cãpitanul Dan Jugãnaru, maiorul Marian Buinceanu, sergentul-major Mihail Olteanu, plutonierul adjutant Mihai Malanca, sergentul Gheorghe Drãghici. L-am interogat. Ne-a însirat povesti cu ,,ce stia” de mult: ,,arme de vînãtoare”, ,,Revolutie”, ,,grupuri” de oameni de bine în slujba poporului etc. Fãcea, practic, pe nebunul. L-am lovit dur si am ordonat sã fie dus în arestul Flotilei 50 Speciale. Noaptea, în jurul orelor 4,00 sergentul Drãghici m-a anuntat cã a venit un caporal de schimb de la corpul de gardã, care i-a transmis cã ,,teroristul” prins vrea sã vorbeascã cu mine (a specificat, “cu cel care l-a lovit”). Plutonierul adjutant Mihai Malanca era lîngã mine. M-am deplasat la arestul Flotilei 50 Speciale. ,,Teroristul” era foarte agitat si nervos. A spus cã vrea sã vorbeascã numai cu mine, vãzîndu-mã însotit de garda mea de corp, sergentul Gheorghe Drãghici. I-am replicat cã poate vorbi linistit, nu are de ce sã se fereascã. M-a ,,luat tare”, spunîndu-mi: ,, O sã ai mari necazuri! Vei da socotealã, eu sînt în slujba tãrii, a «oamenilor» care conduc acum aceastã tarã”. Cã o sã mã recomande cui trebuie, dacã dau dovadã de întelegere si-i voi da drumul. ,, Cui?” – l-am întrebat. Nu pãrea prost deloc, cum a vrut sã parã prima datã. Aveam în fatã un om siret si abil, inteligent. ,,Sefilor mei”, mi-a rãspuns. În caz contrar, va avea el grijã sã ,,mã aranjeze”. Atunci, foarte enervat de tupeul lui, si cã mã sculase la ora 4.00 noaptea, pentru a mã ameninta, l-am lovit cu pistolul în cap, i-am bãgat teava pistolului în gurã si i-am spus cã dacã nu-mi dezvãluie cine îi conduce, îl împusc pe loc. Drept completare am armat pistolul. I-am mai spus cã, dacã îmi mãrturiseste, îi dau drumul. Si. i-am dat drumul. Am rãmas perplex de ceea ce am auzit, efectiv m-am simtit amenintat, speriat. Am pus pe loc toate lucrurile cap la cap, începînd cu douã luni în urmã. A afirmat cã seful lui, al lor, un grup, era un inginer, nu-i mai retin numele, dar cã au sefi mari – actualii conducãtori. A pronuntat numele lui Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, Dumitru Mazilu. Atît a spus, si a întrebat dacã mai vreau alte lãmuriri. Devenise stãpîn pe el. Avea si de ce. M-am gîndit la ,,acel guvern”, care mi-a spus cã mã aresteazã. L-am întrebat de ce trage în oameni. A rãspuns: ,,Tragem în cine trebuie, unde trebuie, ca sã fugã sau ca sã moarã Ceausescu”. Efectiv am înghetat. Aveam de-a face cu oameni organizati, cu oameni din ,,guvern”, care îmi puteau ,,schimba” soarta oricînd. Sergentul Drãghici a auzit tot. Le-am povestit tot si plutonierului adjutant Mihai Malanca si sergentului-major  Mihail Olteanu. Malanca mi-a fost coleg de scoalã. Le-am ordonat sã nu spunã nimãnui, dacã tin la familiile lor. M-am gîndit, iar, la chemarea mea televizatã: ,,În cît timp, în caz de nevoie, ajungi în Capitalã?” Sergiu Nicolaescu. 12 grenade ofensive. Pusca cu lunetã si amortizor. Guvernul de la Televiziune. Teroristii si cine le erau sefi. Mã numeau ministrul Apãrãrii. ,,El e comandantul de care v-am spus. L-am adus” – ,,Dacã  îmi dai drumul, am eu grijã, vorbesc cu sefii mei”. Am înteles în ce ,,joc” intrasem. Cãrui ,,joc” îi fusesem instrument greu. Mã temeam pentru familia mea. Familie care acum suferã de foame. În perioada 28 decembrie – 30 decembrie ’89 militarii cercetasi ai actualului maior Dan Jugãnaru au executat foc, cu mitralierele de pe TAB-ul de cercetare, asupra unei cãrute cu 3 indivizi în ea, care nu s-au supus somatiilor. Se îndrepta cãtre pãdurea situatã la sud de localitatea Otopeni. Unul dintre ei a fost rãnit, nu grav, în zona abdomenului, iar unul din cai a fost împuscat mortal. În cãrutã erau 2 lãzi cu munitie pentru pistol-mitralierã calibru 7,62 mm. I-am interogat la fel de ,,elegant”, pe rînd, pe toti trei. Stiam acum cu cine am de-a face, ai cui oameni sînt. Eram curios ce-mi vor spune. Dacã voi afla aceleasi date, sau alte informatii. Doi n-au scos o vorbã, celui de-al treilea, celui rãnit, i-am spus: ,,Dacã nu spui adevãrul legat de ce te-am întrebat, te las într-un transportor si te tin acolo pînã se scurge tot sîngele din tine. Se meritã?” Am si dat un ordin, în acest sens, plutonierului adjutant Niculae Hariga. În final, a spus: guvern, democratie, Mazilu, Gelu Voican, Iliescu si încã 3 persoane necunoscute. Cei de lîngã mine au înmãrmurit. Maiorul Dan Jugãnaru, maiorul Marian Buinceanu, plutonierul adjutant Niculae Hariga. Le-am spus cã, dacã tin la familiile lor, sã tacã. Si cã eu stiam, de cînd am fost chemat prin apelul lansat de Televiziune, si sã aibã încredere în mine, cã totul va fi bine. De capturarea celor 3 au aflat si coloneii Tenie si Tudose, cei care comandau Flotila 50 Specialã. Le-am comunicat cã a fost vorba de o confuzie, cã erau revolutionari. Le-am dat drumul. Mai exact, au fost însotiti de militari de la Flotila 50 Specialã la Parchetul Militar Bucuresti. Am înteles, apoi, cã nu au fost luati în evidentã si cã li  s-a dat drumul, din. lipsã de probe. Întelesesem, încã o datã, foarte clar, cine erau teroristii. Nu am mai luat prizonieri. Am dat ordin tuturor unitãtilor din esalonul 5 si patrulelor de cercetare mobilã în acest sens. Îmi era rusine. Mã simteam pãtat de sînge, murdar, pãrtas la crimã. Pentru un militar, este un sentiment groaznic, înjositor. Ca o revoltã, am ordonat sã se tragã fãrã somatie. Ce mi-a fãcut Ion Iliescu? Dupã ce l-am amenintat cã, dacã nu mã reactiveazã, fac scandal, ,,va iesi scandal mare”, m-a arestat. De teamã sã nu spun cuiva ce am scris aici. Cum ar fi sã apar lîngã dl. Cosmin Gusã si sã sustin cu probe, date, martori, logicã, afirmatiile dumnealui, cã Iliescu este o persoanã santajabilã, tinînd cont de cele întîmplate în decembrie ’89? Ce-ar spune, cum ar reactiona, nu Poporul, ci numai urmasii mortilor ,,Revolutiei”? Ce-ar spune mutilatii si rãnitii “Revolutiei”? Ca recompensã a serviciilor aduse, am fost arestat. Ceream prea mult. Pensia militarã dupã 30 de ani de armatã si 10 ani de comandant. Îmi dispãruse ,,cheful” de Revolutie. Trãiam drama celui ajuns complice la crimã fãrã voia lui, nevinovat. Multumesc lui Dumnezeu cã nu am iesit din cazarmã pînã în 22 decembrie ’89 si cã militarii mei nu au tras decît în  ,,teroristi”, nu în oameni sau revolutionari nevinovati. De aceea am ordonat sã se tragã puternic, fãrã milã. Dupã cum am mai relatat ,,i-am lãsat” sã-si care vreo 15 morti si rãniti. Am auzit de la unul dintre ei: ,,Ãsta care apãrã Aeroportul e nebun. Sã fugim. Nu stie «chestia»”. A fost ultima lui vorbã. Sînt un trãgãtor de elitã, recunoscut, renumit. Tot din ,,indicatii” am rãmas pe Aeroport, în misiune, în rezerva FSN-ului pînã pe 9 februarie 1990. Prima unitate chematã prin intermediul Televiziunii. Ultima retrasã în cazarmã. De ce? Mã considerau comandant în slujba lor. S-au convins cã sînt profesionist. S-au ,,convins” si tãrãnistii, si liberalii pe timpul mineriadelor. Am fost catalogat, dar, atentie! –  ,,Comandant în anturajul lui Iliescu”. Si, în 1997, m-au debarcat. A fost o loviturã usoarã (?) Cei pe care i-am servit, în ianuarie 2003 m-au arestat. În slujba cui am fost eu? A Poporului, a Revolutiei? Nu, a criminalilor! Ce puteam sã le spun eu mamelor soldatilor mei morti si rãniti? Celor care au îndurat frig, foame, gloante. Cã au fost unelte? Nu. Le-am spus cã au fost eroi. Si, dupã cum s-au comportat, au fost adevãrati eroi. Toti soldatii participanti la Revolutie au fost avansati la gradul de sergent. Atît am putut face pentru ei. Rãnitii mei n-au primit nici o diplomã. Au primit altii. Au primit chiar si ,,teroristii”. Multe onoruri si certificate. Eu am avut cel putin tãria sã refuz, tot. Eram scîrbit. Militarii mei au fost eroi. Eu am fost unealta. Nu stiau, nu stiam cã nu mai departe de 19 februarie 1990 uneltele bune, credincioase, vor fi din nou puse la lucru. De data aceasta de un guvern oficial, de o conducere care, atunci cînd era la strîmtoare, spunea: ,,Sã vinã comandantul de la Ploiesti cu trupele”. Si asa multi în Ploiesti îmi spuneau în spate ,,Nea Nelu Cotrocelu”. De ce mã chemau pe mine la orice eveniment? Nu erau destule unitãti în Capitalã? Ba da, dar eu eram al lor, al lui Sergiu Nicolaescu, unealta bunã, puternicã, credincioasã. Nu aveam ce face. Eu eram militar. Executam ordine. S-a tot vorbit de teroristi, gloante speciale. Da, au fost teroristii lor si au fost si gloante speciale. Eu am avut douã. Cu o zi înainte ca dl. Sergiu Nicolaescu sã vinã pe Aeroport cu o delegatie francezã, dupã 1 ianuarie 1990, sã se laude ce unitate puternicã a adus dumnealui personal pentru victoria Revolutiei, colonelul Vasile Zlat mi-a adus douã gloante speciale. Eu mã pricep foarte bine la armament si munitie. Nu mai vãzusem în viata mea asa ceva. Într-o noapte, un terorist, cred cã de aceastã datã adevãrat, s-a ,,distrat” trãgînd într-o barã de fier de grosimea bratului. 7 gloante pe linie verticalã. Bara se gãsea la 30 cm de capul maiorului Gheorghe Argeseanu. L-a iertat? Le era fricã de tancurile mele?… Am fotografiat aceastã barã. Am fãcut foarte multe alte fotografii. Gloantele erau: 
– unul calibru 12 mm, mai lung;
– celãlalt de 14 mm, mai gros si mai scurt;
– nu aveau cãmasã de alamã;
– nu aveau urme de ghinturi;
(concluzia: trase de armã cu teavã de mare calibru).
– foarte grele;
– culoare brunã;
– aveau santuri fine, perpendiculare, erau neobisnuite.
I le-am arãtat lui Sergiu Nicolaescu. Cînd le-a vãzut, a tresãrit si a întrebat: ,,De unde le ai?” I-am rãspuns. ,,Da? Dã-mi-le mie, stii cã sînt colectionar!” ,,D-le Sergiu, nu vi le pot da. Le voi tine ca amintire, sînt trofee de rãzboi” – am spus, în glumã. Cu el era si un cameraman din Studioul Armatei. Am lãsat sã filmeze gloantele, puse pe statia ,,Motorola” din palma mea. Nu am acceptat sã-mi filmeze fata (ca protectie). Filmul se gãseste în arhivã la Studioul MApN. Domnul Sergiu a insistat. L-am refuzat. Dar tot a cîstigat. E un victorios. A informat unde trebuia. ,,Nicolescu are douã gloante. Nu avem nevoie de probe”. Dupã douã zile am fost chemat la MApN, din ordinul ministrului Militaru. Mi s-a transmis ordinul sã le iau, ca sã vadã si dl. ministru gloantele. Mi-am luat mãsuri de protectie. M-am deplasat cu 7 masini blindate speciale, conduse de maiorul Adrian Ioanid. I-am ordonat clar. Îmi era teamã. Mã gîndem la colonelul Trosca si la generalul Militaru. Era un ofiter cu totul special. ,,Adriane, dacã nu vin în douã ore, mã cauti. Dacã nu mã gãsesti, dãrîmi cu rachetele MApN si incendiezi tot”. A rãspuns cum îl stiam: ,,Am înteles”. Am fost condus la ministrul Militaru în birou. 
Cu el mai era si seful meu direct, generalul Paul Keller, chemat asa, peste noapte, din rezervã si numit comandantul ,,Diviziei 57 Blindate”. El fusese trecut în rezervã, pe linie moartã, de Ceausescu în 1984. Dintr-o datã, devine foarte capabil si este numit comandantul uneia din cele douã Divizii de blindate operative din România. Era frate de suferintã cu generalul Militaru, în “Dosarul Corbii”. Am intrat în birou. M-au invitat sã iau loc. Ministrul Militaru mi-a spus: ,,Pentru merite deosebite si un spirit de sacrificiu de adevãrat militar, ne-am gîndit sã te trimitem la un curs în Rusia. Ce zici?” Ei amîndoi erau legati sufleteste de Rusia. Fãcuserã ambii Academia Militarã “Frunze”. Am motivat cã nu pot, cã am o situatie familialã mai grea (nu minteam, mama a decedat în ’93), am multumit si am întrebat dacã mai au ceva sã-mi ordone. M-au luat pe departe. Militaru m-a întrebat care mai este situatia pe Aeroportul Otopeni, afirmînd: ,,Bine cã te-am trimis pe tine acolo”. N-am avut timp sã rãspund nimic. Keller m-a întrebat, direct: ,,Ai adus gloantele?” Am rãspuns cã da. Mi le-a cerut sã le vadã. Am scos gloantele si le-a luat. Le-a arãtat generalului Militaru. Acesta le-a privit scurt, apoi i-a fãcut un semn. Keller  mi-a spus: ,,Domnule maior, se confiscã. Trebuie sã le dãm la expertizã”. Am insistat sã mi le dea, dar m-au refuzat ferm. Apoi mi-au comunicat cã sînt liber. Scopul chemãrii mele era confiscarea gloantelor. Sergiu Nicolaescu îi informase cã le am. Si au fost confiscate. Am plecat usurat, ca dintr-o cuscã de lupi. Doresc sã mai mentionez, încã o datã, numele celor care au auzit cele declarate de cei doi ,,teroristi”, care au afirmat în slujba cui sînt: sergentul Gheorghe Drãghici; sergentul-major Mihail Olteanu; maiorul Adrian Ioanid; maiorul Dan Jugãnaru; maiorul Marian Buinceanu; maiorul Ionel Stan; plutonierul adjutant Mihai Malanca; plutonierul adjutant Niculae Hariga. Toti sînt în viatã si stiu unde pot fi contactati. Relatez, în continuare: pe 19 februarie 1990 am primit ordin sã mã deplasez cu aproximativ 600 de militari, transportoare blindate, autocamioane, pentru a apãra de demonstrantii rãi, ,,turbulenti”, suna în ordin, Palatul Victoria. Erau miscãrile de stradã cunoscute, din februarie 1990. Ordinul primit, munitia, m-au lãsat perplex. Mai tîrziu, seara, cînd au venit minerii, am fãcut legãtura. Ordinul suna clar: toti militarii sã aibã asupra lor munitie de manevrã. Eu, credincios principiului ,,paza bunã trece primejdia rea” si avînd experienta Revolutiei, am ordonat: ,,Toti ofiterii, în numãr de 40 si un numãr de 200 de militari de ciclul II, sã ia munitie de rãzboi. Militarii de ciclul I, în numãr de 300, munitie de manevrã”. A doua oarã cînd încãlcam ordine transmise de civili Armatei, ordine care se voiau pasnice. Aici vreau sã sugerez, sã scot în evidentã, dacã e nevoie, încã o datã, chemarea minerilor de cãtre presedintele Ion Iliescu. Dupã incidentele din timpul zilei de 19 februarie 1990, seara au venit minerii. Erau impresionanti ca numãr, murdari, beti, cum se stie, dar eu am stat la un metru de ei si i-am oprit. Le-am stat în fatã cu militarii dispusi pe 3 centuri. Cîte 200 de militari pe fiecare. TAB-urile erau dispuse unul în altul, pe lîngã treptele de la Palatul Victoria. S-a vãzut si la televizor. Cînd s-au apropiat minerii, i-am somat prin portavoce sã se opreascã, altfel ordon foc în plin. Au înaintat, iar cei din fata mea au replicat: ,,Cu ce? Aveti doar gloante de manevrã”. Atunci am înteles de ce ne-au trimis cu gloante de manevrã. Am ordonat primului rînd de militari, cel din fata minerilor (ciclul II si ofiteri) sã arunce din încãrcãtoare, prin manevrarea închizãtoarelor de la arme, cîte 6-7 gloante pe caldarîm. La vederea gloantelor de rãzboi, au întepenit toti, inclusiv cei beti. I-am întrebat: ,,Ce vreti, cine v-a chemat?” Unul mai tînãr (era bãut) nu s-a putut abtine si a rostit: ,,Cum cine? Iliescu”. A fost lovit peste fatã de un miner mai în vîrstã, care a spus: ,,Nu ne-a chemat nimeni. Am venit noi sã facem ordine, sã ne facem dreptate. Vrem sã vorbim cu dl. Iliescu”. I-am oprit. M-am deplasat în interiorul Palatului Victoria si am anuntat ofiterii care asigurau paza lui Ion Iliescu si Petre Roman cã minerii vor sã vorbeascã cu ei. Au urmat evenimentele cunoscute. Noaptea, la orele 2,00, am primit ordin sã dau de mîncare la mineri, iaurt si pîine. Era grija presedintelui pentru minerii demonstranti, care au fãcut ce au fãcut în Capitalã. Stim cu totii ce. La fel, pe 13 iunie 1990. Mi s-a comunicat cã sînt chemat din ordinul expres al presedintelui Iliescu. ,,Esti omul lor, nea Ioane” mi-a spus, în glumã, generalul Mircea Muresan, comandantul meu de atunci. Acum este general de armatã, în fruntea Armatei Române. În acele evenimente am pus ordine la Televiziune în 20 de minute. Am retinut 2 mineri, dupã 2 zile, care au spus cã au venit în control la Televiziune. Interogîndu-i, în duba de Stat Major a comandantului, mai militãreste, au afirmat cã au fost chemati de dl. Iliescu, sã se termine odatã cu miscãrile de stradã. Martori au fost maiorul Ionel Stan, maiorul Sandu Panait, sergentul-major Mihail Olteanu, sergentul Vasile Dragomir, plutonier adjutant Mihail Malanca, locotenent-colonelul Stefan Gavadia. Dupã toate cele fãcute pentru Revolutie si mineriade, am început procesul de modernizare a Armatei Române ca pregãtire, mod de pregãtire. M-am angajat pe 6 martie 1990 în Sala Parlamentului cã, dupã o conceptie proprie, prezint în 8 luni o unitate model, modernã. Am reusit. Acest concept a fost denumit ,,Experimentul colonelului Nicolescu”. În 1992 s-a afirmat pe postul national TVR 1, cu referire la Marea Unitate comandatã de mine: ,,România dispune de unitãti la standarde occidentale”. Pentru merite deosebite la Revolutie am fost avansat la gradul de maior, grad ce trebuia sã-l primesc în august 1989, cînd nu s-au avansat ofiterii superiori. Pentru merite deosebite si contributii personale remarcabile ,,la îmbunãtãtirea instructiei în trupele de uscat” am fost avansat, la exceptional, la gradele de locotenent-colonel si colonel. Am fost apreciat de mass-media ca ,,o figurã de legendã a Armatei Române”. Am avut o contributie importantã pentru ei în Revolutie. Am participat la instaurarea ordinii de drept în România dupã decembrie ’89. Eu am stiut si stiu foarte multe despre Revolutie. (Multe date, amãnunte exacte cu privire la cele relatate, le voi pune la dispozitie cînd va fi nevoie). Am raportat împrejurãrile în care “legenda Nicolescu, comandant, simbol al Revolutiei”, cum am fost denumit – a ajuns în Penitenciarul Rahova. D-le presedinte, am fost considerat unul dintre cei mai buni trãgãtori din Europa. De exceptie, de elitã. Am dovezi. Nu mã egaleazã nici unul din Trupele Speciale, Brigada Antitero, SPP. Am casete care aratã acest fapt. M-am pregãtit 28 de ani. Am tras 2 vagoane de munitie. Pot demonstra oricînd, poate vã pot fi de folos dvs. sau ministrului Apãrãrii. Acum mã simt, într-un fel, usurat. Am raportat singurului om în care am încredere ce aveam pe suflet. Vã rog sã faceti dreptate, sînt convins cã veti face.  
D-le presedinte, mi se refuzã dreptul la pensie. Vã rog sã vã gînditi la familia mea, serviciu nu am, pensie nu. Asta merit eu? Eu sînt coruptul tãrii, cu 220 de dolari? Vã rog sã mã ajutati si poate mã puteti primi într-o audientã.
Cu deosebitã onoare si multumiri,

Colonel (r) Ion Nicolescu, 
fost comandant al Brigãzii 7 Mc. Grivita



Ce regiza Sergiu Nicolaescu la revolutie (11)


Ce regiza Sergiu Nicolaescu la revoluţie (11)

Replică la memoriul colonelului (r.) Ion Nicolescu

În 26 ianuarie a.c., a doua zi după ce am publicat episodul 10, cu precizările rezultate din convorbirea telefonică avută cu d-l colonel (r.) Ion Nicolescu, am primit de la camarazii din reţeaua de corespondenţă pe e-mail textul de mai jos, al d-lui colonel (r.) Remus Macovei, pe care-l dau publicităţii cu acordul domniei sale.

Colonel (r.) Remus Macovei

În ultima vreme circulă pe internet „Memoriul trimis de col. (r.) Ion Nicolescu preşedintelui României, Traian Băsescu“. Materialul respectiv îşi propune să dovedească faptul că acest ofiţer a fost condamnat pe nedrept pentru corupţie, el fiind, de fapt, o victimă a faptului că ar fi fost dispus să prezinte opiniei publice unele secrete bine păzite despre evenimentele din decembrie 1989. În cele ce urmează îmi voi exprima un punct de vedere bazat pe studierea unor mărturii apărute în mass media şi în diferite lucrări:

–        Gabriel Burlacu – „De la glorie, la penitenciar“, Jurnalul Naţional, joi, 11 martie 2004;

–        Andreea Caşcaval, Valentin Zaschievici – „Misterul diversiunii de la Otopeni“, Jurnalul naţional, luni, 31 mai 2004;

–        Andreea Caşcaval, Valentin Zaschievici – „Otopeni, cum a fost evitat doilea măcel“, Jurnalul Naţional, marţi, 1 iunie 2004;

–        Valentin Zaschievici – „Trimis la puşcărie pentru chiolhanurile generalilor“, Jurnalul Naţional, miercuri, 2 iunie 2004;

–        xxx – „Dezvăluiri incendiare despre evenimentele din decembrie 1989“, România Mare, 24 iunie 2005; Memoriul in Romania Mare;

–        Adrian Cârlescu – „Ce regiza Sergiu Nicolaescu la Revoluţie“, Atac de Constanţa, 13-14.01.2011;

–        xxx – „Care revoluţie? Memoriul colonelului în rezervă Ion Nicolescu către Traian Băsescu“,Cotidianul, 19 ianuarie 2013;

–        Cristian Delcea, Mihai Voinea – „Cum a pregătit Sergiu Nicolaescu Revoluţia din decembrie 1989“, Adevărul, 3 ianuarie 2013;

–        Cristian Delcea, Laurenţiu Ungureanu – „Sergiu Nicolaescu duce misterele Revoluţiei pe lumea cealaltă. Decembrie 1989 un film de aventuri“, Adevărul, 3 ianuarie 2013;

–        Sergiu Nicolaescu, Un senator acuză, București ,1996 (a 2-a ediție în 1998)

–        Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuză, București, 1998 (ediția a 2-a a cărții Un senator acuză);

–        Sergiu Nicolaescu, Cartea revoluției române decembrie ’89, Editura Ion Cristoiu, Bucureşti, 1999;

–        Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru Putere. Decembrie ’89, Editura All, Bucureşti, 2005;

–        Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despere revoluţie, Editura Rao, Bucureşti, 2004.

  1. A.Colonelul Ion Nicolescu nu este o victimă a înscenărilor judiciare

În anul 1997, ministrul  Apărării Naţionale a solicitat executarea cercetării penale a col. (r.) Ion Nicolescu, a mr. Ion Nechifor şi plt. Sorin Anghilescu, toţi din Brigada 7 Mecanizată „Griviţa”, pentru abuz în serviciu, trafic de influenţă, luare de mită, primire de foloase necuvenite, fals şi uz de fals, subminarea capacităţii de luptă a unităţii. Faptele imputate  constau în:

–          Sustragerea şi vinderea bărcilor de asalt de la subunitatea de geniu, unor pescari sau amatori de plimbări motorizate pe lacul Snagov, două dintre aceste bărci fiind găsite în custodie la S.C. Flamingo S.r.l. Snagov;

–          Încasarea unor importante sume de bani pentru învoirea în mod nejustificat şi pe timp nelimitat a unor militari în termen, care ,deşi figurau ca fiind în unitate, aceştia erau angajaţi la diferite firme.

În ianuarie 2003, col. (r.) Ion Nicolescu a fost arestat preventiv de procurorii P.N.A., sub acuzaţia de luare de mită şi trafic de influenţă. Procurorii au reţinut că, în anul 1996, ofiţerul a primit 7.000 dolari şi bunuri în valoare de 4.000 dolari, în schimbul cărora a permis unor militari să părăsească unitatea şi să plece în străinătate unde aveau de rezolvat afaceri personale. Despre aceste acuze colonelul Ion Nicolescu nu face nici o referire în memoriul adresat preşedintelui României.

Col. (r.) Ion Nicolescu arată, în interviurile acordate diferitelor cotidiane şi în memoriu amintit, că, pentru a acoperi cheltuielile de protocol, a fost nevoit să aprobe luarea a 200 dolari de la doi militari în termen, că şi-a vândut colecţia personală de săbii şi că a fost obligat să ceară în repetate rânduri de la 60-70 de cadre din unitate diverse sume de bani. Acesta arată că, probabil, şi „alte unităţi au trecut prin asemenea greutăţi“. Din păcate, trebuie să îl contrazic.

Între anii 1990-1994, unitatea pe care am comandat-o a fost unitatea de protocol a Marinei Militare. În acest interval, unitatea a fost vizitată de foarte multe delegaţii străine, unele  la cel mai înalt nivel – miniştri ai Apărării sau şefi ai Statelor Majore. De fiecare dată protocolul/masa festivă s-a desfăşurat numai în unitate sau poligoanele unde am prezentat diferite exerciţii demonstrative. Niciodată nu am asigurat mese cu 21 feluri, niciodată nu am organizat astfel de mese la restaurante, crame sau în staţiuni. La terminarea vizitelor, cei care însoţeau aceste delegaţii asigurau decontarea cheltuielilor. Rareori, cînd cheltuielile făcute depăşeau suma decontată, eu şi locţiitorii mei, 4-5 persoane, suportam această diferenţă, fără ca acest fapt să afecteze siguranţa financiară a familiilor noastre. Parte din produse – carnea, brânza, legumele şi fructele – erau asigurate cu forme legale din GAZ-ul unităţii. În aceste condiţii, nimeni din unitatea pe care am comandat-o nu a ajuns în puşcărie pentru „chiolhanurile generalilor“.

  1. Relaţia Sergiu Nicolaescu-Ion Nicolescu ascunde multe necunoscute

În aprecierea corectă a relaţiei Sergiu Nicolaescu-Ion Nicolescu consider că trebuie să pornim de la legătura celor doi cu Securitatea.

Generalul de brigadă în rezervă al S.R.I. Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al ultimului şef al Securităţii, Iulian Vlad, susţine că generalul Nicolae Budişteanu, fost anchetator al luptătorilor din munţi şi şef al Direcției a III-a a Securităţii Statului, ulterior comandant al Şcolii Militare de Ofiţeri Activi nr. 1 a Consiliului Securităţii Statului (Şcoala de la Băneasa a Securităţii) şi comandant al Şcolii D.I.E. de la Brăneşti, i-ar fi mărturisit că Sergiu Nicolaescu era integrat într-un program ce viza „strategia comunicării publice a nou înfiinţatului Consiliu al Securităţii Statului“.

La rândul său, cpt. Ion Nicolescu, după absolvirea Academiei Militare, a fost încadrat ofiţer în Direcţia Securităţii Statului (D.S.S.). După terminarea cursului de comandă la Centrul de Perfecţionare a Cadrelor de Securitate de la Grădiştea, a fost numit de generalul Nicolae Pleşiţă înlocuitor al comandantului pentru ordine şi disciplină. Apoi, a fost numit locţiitor şef birou în Direcţia a IV, Serviciul 6 Contraspionaj. La cerere, Tudor Postelnicu i-a aprobat să se întoarcă la Armată. Nu cunosc ca în Armata Română, înainte de 1989, să mai fie existat un astfel de caz, în care un ofiţer de la D.S.S., să ia comanda unui regiment mecanizat. Este un caz atipic, chiar şi pentru vremurile respective. Este adevărat că a mai existat un ofiţer din Direcţia a V-a a D.S.S., lt.-col. Aurel Dragomir, care a fost numit la comanda Şcolii Militare de Ofiţeri activi din Sibiu, care, în decembrie 1989, a demonstrat din plin care sunt consecinţele iresponsabilităţii celor care numesc în funcţii militare deosebit de importante persoane incompetente şi iresponsabile.

Este foarte probabil că în alegerea atragerii cpt. Ion Nicolescu la acţiuni împotriva regimului ceauşist, pe lîngă calităţile de „militar adevărat“, să fi contat şi acest argument. Nu putem fi atât de naivi să credem că Sergiu Nicolaescu nu i-a studiat în amănunt cariera viitorului său „prieten“. De asemenea, Sergiu Nicolaescu a lucrat, pe timpul realizării filmelor sale istorice, cu foarte mulţi alţi comandanţi. Dintre toţi, cel ales a fost absolut întâmplător cpt. Ion Nicolescu. Col. Ion Nicolescu recunoaşte, în „Memoriul înaintat preşedintelui României“ că, în repetate rânduri, a organizat pentru Sergiu Nicolaescu şi apropiaţi ai săi nişte „trageri“ în poligonul unităţii. Din păcate, nu precizează periodicitatea desfăşurării unor astfel de antrenamente, identitatea persoanelor participante şi categoriile de armament cu care s-au executat. Dacă printre civilii care s-au antrenat atunci sunt şi cascadori, atunci Sergiu Nicolaescu ar fi trebuit să explice cum de a avut intuiţia să îi antreneze pe aceşti oameni, care, cel puţin după 22 decembrie, au jucat un rol important în apărarea cu arma în mână a  revoluţiei. Sunt convins că nici un comandant de regiment din Armata Română, în etapa respectivă,  nu şi-ar fi permis să organizeze trageri în poligoanele unităţilor militare pentru civili. S-ar fi confruntat cu cel puţin două probleme: asigurarea şi justificarea muniţiei prin O.Z.U. [ordin de zi pe unitate –] şi înşelarea vigilenţei C.I.-stului unităţii, care avea, în mod deosebit, în vedere aspectele legate de siguranţa armamentului şi muniţiei.

O problemă neclară o reprezintă situaţia armelor aparţinând lui Sergiu Nicolaescu, care au fost reglate în unitatea comandată de cpt. Ion Nicolescu. În interviul acordat Jurnalului Naţional, în ziua de 10 decembrie 2004, Sergiu Nicolaescu face o afirmaţii şocantă: ar fi ţinut armele ascunse în această unitate. Despre provenienţa armelor, Sergiu Nicolaescu oferă detalii foarte confuze. Puşca ar fi fost primită cadou din Germania (Jurnalul Naţional, vineri, 10 decembrie 2004) sau cumpărată din Franţa în anul 1970 (Adevărul, 3 ianuarie 2013), iar pistolul ar fi fost cumpărat din Finlanda în 1974 (Adevărul, 3 ianuarie 2013). Într-o altă variantă, la începutul lunii decembrie 1989, aflându-se în R.F.G., dar intuind că, în proxima etapă, „va fi nevoie de arme“, Sergiu Nicolaescu, prin domnul Marian Găman, viitorul său şef de cabinet parlamentar, trimite căpitanului Ion Nicolescu două arme spre a fi reglate: o puşcă cu amortizor şi lunetă şi un pistol Browning, ambele de calibrul 22 mm. Aceasta este versiunea regizorului. În toate declaraţiile sale, col. Ion Nicolescu vorbeşte doar despre o puşcă semiautomată cu amortizor, calibrul 5,6 mm, care avea un încărcător de 16 cartuşe. A reglat această armă, probabil şi pe cealaltă. Despre muniţia necesară reglării armei/armelor nimeni nu spune nimic. Cel mai probabil ea a fost asigurată tot de Sergiu Nicolaescu, pentru că în unitatea  lui Ion Nicolescu nu exista cu siguranţă acest tip de muniţie. Problema surprinzătoare este din nou lipsa de vigilenţă a C.I.-istului.

Ceea ce s-a întâmplat cu aceste arme este o mare enigmă. Col. Ion Nicolescu declară în memoriu că a predat puşca în data de 10-11 decembrie lui Marian Găman. Sergiu Nicolaescu are o altă variantă. În ziua de 21 decembrie, la părăsirea unităţii din Ploieşti, „un militar îi aduce puşca învelită într-o prelată militară“ (Jurnalul Naţional, vineri, 10 decembrie 2004). Într-o  altă declaraţie, Sergiu Nicolaescu arată că, după ce a plecat de la Ploieşti, „m-am oprit acasă, am lăsat armele la un vecin“ (Adevărul, 3 ianuarie 2013). Ceea ce s-a întâmplat ulterior cu aceste arme, regizorul nu mai face nici o precizare. În plus, în noaptea de 22/23 decembrie, Sergiu Nicolaescu purta asupra sa, conform mărturiei lui Ion Nicolaescu, un pistol Magnum 44. Îndrăznesc să apreciez că Sergiu Nicolaescu, conform acestor declaraţii, era posesorul unui adevărat arsenal şi sesizez un aspect interesant: procurorii militari care au anchetat crimele din decembrie 1989, deşi au constatat că o mare parte dintre victime fuseseră produse de arme care nu erau în dotarea Armatei Române, nu au avut măcar curiozitatea să verifice ce s-a întâmplat cu armele lui Sergiu Nicolaescu .

O altă enigmă o reprezintă problema grenadelor  pe care cpt. Ion Nicolescu le pune la dispoziţia lui Sergiu Nicolaescu. În dimineaţa zilei de 21 decembrie, în jurul orei 11.00, Sergiu Nicolaescu, însoţit de Vladimir Găitan, „ambii îmbrăcaţi în combinezoane negre“, în biroul comandantului, solicită să-i fie puse la dispoziţie 2 lăzi de grenade ofensive. Ion Nicolescu ordonă unui subordonat să îi aducă 12 grenade ofensive, într-un loc mai izolat din apropierea unităţii. După ce le primeşte, declară că le-a  pus în „portbagajul lui Vladimir Găitan“. Referitor la acest aspect, Sergiu Nicolaescu prezintă mai multe variante. Atunci când i-a fost adusă puşca învelită în prelată, a primit şi „o grenadă  de exerciţiu şi o petardă militară“ (Jurnalul Naţional, vineri, 10 decembrie 2004). În interviul din Adevărul, acordat în ziua de 3 ianuarie 2013, recunoaşte că a primit „cîteva grenade ofensive“. Despre modul de întrebuinţare a acestor grenade Sergiu Nicolaescu ne oferă, de asemenea, mai multe variante. Într-o primă variantă declară că a umblat toată ziua de 21 decembrie 1989 „cu grenadele în buzunar“, dar nu le-a folosit (vezi interviul cu Alex Mihai Stoenescu). În acest caz regizorul ar fi trebuit să ne spună ce s-a întâmplat cu grenadele, dacă, eventual,  le-a predat cuiva şi când. În a două variantă, care pare ştiinţifico-fantastică, regizorul pretinde  că „evident, am folosit grenadele“ la spargerea mitingului din Piaţa Palatului (Adevărul, 3 ianuarie 2013). Orice militar ştie că utilizarea uneia sau a mai multor grenade ofensive într-o aglomeraţie de oameni, cum a fost atunci la ultimul miting al lui Ceauşescu, ar fi însemnat zeci de morţi şi răniţi. Este posibil ca grenadele ofensive să fi fost, de fapt, petarde, dar atunci are o mare problemă de credibilitate Ion Nicolescu, care  se pretinde un specialist în arme şi muniţii.

În toate relatările sale, Sergiu Nicolaescu povesteşte că, în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, ar fi solicitat cpt. Ion Nicolaescu mai multe blindate/Tab-uri, cu care să se deplaseze în Piaţa Palatului şi să deschidă focul asupra balconului C.C., dar nu a primit nici un răspuns din cauza C.I.-stului, care, în sfârşit, şi-a făcut simţită prezenţa. Col. Ion Nicolescu nu aminteşte niciodată un astfel de episod.

O ultimă problemă care ar mai fi de lămurit este momentul când Sergiu Nicolaescu îi promite cpt. Ion Nicolescu că îl va numi ministru al Apărării Naţionale. Acesta relatează că, în dimineaţa de 21 decembrie, l-ar fi întrebat pe prietenul său: „Domnule căpitan, vrei să ajungi ministru?“ Col. Ion Nicolescu nu recunoaşte acest lucru, dar arată că, la întâlnirea de la Buftea, din 14 decembrie 1989, regizorul i-ar fi spus: „Am vorbit eu, vei avea un rol foarte important. Poţi ajunge mare“. De asemenea, pe timpul apropierii de Bucureşti, în noaptea de 22/23 decembrie 1989, regizorul îi reproşează, în repetate rânduri, că din cauză că a întârziat, a ratat şansa de a deveni ministru. 

 C. Faptele de arme ale căpitanului Ion Nicolescu în Bucureşti

În seara de 22 decembrie 1989 a început aventura militară a căpitanului Ion Nicolescu. După ce nu a răspuns cererilor civililor de la televiziune, la ora 20.00, a primit următorul ordin de la comandantul Diviziei 57 Tancuri, col. Tiberiu Costache: „Am primit ordine superioare să pleci în Bucureşti, cu jumătate din forţe la Televiziune, jumătate la M.Ap.N. Sunt terorişti. Mor oameni. Se trage, vezi ce faci. Ţinem legătura“. Dacă ceea ce prezintă col. Ion Nicolescu este adevărat, col. Tiberiu Costache poartă o mare parte din răspunderea pentru modul cum a acţionat această impresionantă forţă militară.

Conform declaraţiei col. Ion Nicolescu, deplasarea spre Bucureşti s-a făcut cu „214 cadre şi 1.400 militari în termen, cu tancuri, tunuri, TAB-uri, autocamioane“. În raportul Comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în revoluţia din decembrie 1989, vol. I, pag. 261, efectivele cu care s-a prezentat unitatea comandată de cpt. Ion Nicolaescu la Televiziune au fost doar de: „57 ofiţeri, 8 maiştri militari, 46 subofiţeri, 615 soldaţi, cu 26 mijloace de transport. Este cert că cineva se înşeală, nu este posibil ca unitatea să-şi fi pierdut peste jumătate din efective pe drum.

La Săftica este întâmpinat de col. Niculae Niţu, de la Miliţia Capitalei, care îi transmite un bileţel cu un ordin transmis telefonic: „Vă prezentaţi la Băneasa, la generalul Mocanu, comandantul Apărării A.A. a teritoriului (C.A.T.)“. Nu se ştie cine a emis acest ordin. La 30 de minute după reluarea deplasării, se întâlneşte cu Sergiu Nicolaescu, care îi transmite: „De acum, execuţi ordinele mele. Am împuternicire în acest sens… Am împuternicire să mergi cu mine, cu toate forţele la Televiziune“. Este un moment inedit în istoria Armatei Române, un civil ia comanda unui regiment mecanizat! Doar în originala noastră revoluţie se putea întâmpla aşa ceva! Odată ajuns la C.A.T., generalul Mocanu îi comunică să se deplaseze la Televiziune, cu domnul Nicolaescu, aprobarea fiind dată de gen. Victor Atanasiu Stănculescu.

Pe timpul deplasării are loc incidentul de la Podul Otopeni. În revista România Mare, din 24 iunie 2005, Ion Nicolescu declară că, în timp ce ordona cercetarea genistică a podului, s-a deschis foc asupra coloanei sale de către unităţile militare de A.A., existente în zonă. Soldaţii săi au ripostat, iar 4 maşini Dacia care se deplasau spre Ploieşti au fost lovite în plin, rezultând 5-6 morţi şi 2 răniţi. Reporterilor de la Adevărul, în 3 ianuarie 2013, col. Ion Nicolescu le prezintă o versiune puţin diferită. Aflat în fruntea coloanei, în timp ce cadrele se adunau pentru precizări, acesta recunoaşte că, observând apropierea Daciilor, a ieşit în mijlocul drumului şi a tras în sus 4 gloanţe pentru oprirea acestora. Acestea nu s-au oprit şi au început să tragă şi militarii de la unităţile de A.A. şi militarii săi“. Urmările se cunosc. Sergiu Nicolaescu are şi el varianta sa: „La Podul Otopeni veneau câteva maşini dinspre Bucureşti. Nicolaescu s-a dus în faţă, le-a făcut stop cu mâna şi a tras o rafală în aer. Apoi, imediat, toţi ostaşii din coloană au deschis focul împotriva maşinilor şi au murit cei din maşini. Nicolaescu s-a luat cu mâinile de cap, era responsabil: «Aoleu, ce păţesc!». Orice altceva spune el, asta e povestea adevărată. Civilii ăia au murit din cauza lui, erau oameni care fugeau din Bucureşti de frică“ (Adevărul, 3 ianuarie 2013). Cert este un lucru: cinci oameni nevinovaţi au murit şi alţi doi au fost răniţi.

Următorul episod dureros pentru orice militar este legat de incidentele de la Televiziune. La părăsirea sediului Televiziunii, la plecarea spre Aeroportul Otopeni, deoarece trei-patru miliţieni, coborîţi din trei autobuze aflate în apropierea intrării în Televiziune, au deschis focul împotriva coloanei regimentului, militarii au deschis focul. Iată descrierea făcută de Ion Nicolescu: „Şi atunci militarii mei au deschis focul de la 8 metri cu mitraliere de 12,7 mm. Am văzut cum săreau bucăţi de stofă albastră din ei. Vreo 12-13 i-am văzut eu. În acest moment s-a deschis foc puternic dinspre consulatul sovietic… Şi am dat comanda «Foc!» spre consulat. Nu aveai loc să arunci jos ţigara de tuburi trase“. Atunci când a fost anunţat că un soldat a fost ucis, Ion Nicolaescu a simţit că a înnebunit şi a declanşat apocalipsa. „S-a tras până la golirea benzilor… Nu am mai putut să opresc focul, am rămas pe maşina de luptă, nu fascinat, ci îngrozit de priveliştea miilor de trasoare care plecau din ţevile mitralierelor şi dezmembrau vilele acelea“.

Ultimul episod sângeros are loc la Aeroportul Otopeni. La Televiziune, Ion Nicolescu pretinde că a  primit următorul ordin de la generalul Ştefan Guşă: „Vezi că Aerogara este ocupată de terorişti, care au luat ostateci. Prea multe nu am timp să-ţi spun. Am încredere în tine, Nicolescule. Bine că m-ai sunat, nu avem forţe acolo. Blochezi pistele, nu se aterizează, nu se decolează. Pentru siguranţă, nimeni“. Nu pot crede că generalul Guşă a putut da un astfel de ordin. Acesta, în calitate de şef al M. St. M., ştia foarte bine ce înseamnă un plan unic de pază şi apărare a unui aeroport, la care participau forţe provenind din diferite structuri. Ştia că la Aeroport comanda este unică, la Otopeni comandant fiind colonelul Dumitru Drăghin. Generalul Guşă  ar fi trebuit, înainte de a-l trimite pe cpt. Ion Nicolescu la Otopeni, să îi anunţe  pe generalul Iosif Rus, comandantul Aviaţiei Militare, care avea în subordine Aeroportul Otopeni, şi pe colonelul Dumitru Drăghin, despre misiunea fixată regimentului din Ploieşti şi să stabilească un minim de elemente de cooperare, deoarece cunoştea că, pentru a putea intra în dispozitivul de apărare circulară a aeroportului, noua unitate trimisă  trebuia să fie întîmpinată  de o călăuză, care, după verificarea parolei de recunoaştere, urma să o dirijeze în locul stabilit de comandantul unic. La ora respectivă, 06.00, la Aeroport era linişte, abia la ora 07.30 va avea loc tragedia cu militarii din Câmpina, cauzată, în principal, tocmai de nerespectarea acestor reguli. Personal, refuz să cred că a existat acest ordin, prezentat de col. Ion Nicolescu.

Odată ajuns la Aeroportul Otopeni, în jurul orei 11.00, cpt. Ion Nicolescu, fără a avea nici  cea mai vagă idee despre dispunerea forţelor la acest obiectiv, pătrunde în forţă şi, pentru intimidare, ordonă „executarea unui foc de baraj cu tunurile de pe tancurile în mişcare“, prima salvă, „la 400 m, a doua salvă la 300 m de Aerogară şi ultima salvă la 200 m de Aerogară“. La un moment dat îşi punea chiar problema distrugerii Aerogării! Deoarece dinspre o pădurice s-a deschis un foc puternic, ordonă să se tragă câteva lovituri de 100 mm de pe tanc şi în această zonă. „Au sărit copacii 60 m în aer“. Noroc cu un colonel de aviaţie, care a venit în fugă şi i-a explicat despre ce se întâmplă pe Aeroport şi în apropierea acestuia.

Col. Ion Nicolescu prezintă, apoi, câteva întâmplări toate soldate cu victime omeneşti. Într-o noapte a lăsat „adversarii“ să-şi care morţii, vreo 15, „după care am tras fără somaţie, fără milă“. În regulamentele militare în vigoare, de atunci, nu era prevăzut nicăieri un astfel de comportament al militarilor, aflaţi în paza şi apărarea unui obiectiv. În sectorul apărat de un batalion de tancuri din Regimentul 2 Mecanizat, aflat în subordinea sa,  două T.A.B.-uri de la Regimentul din Focşani au deschis focul asupra maşinilor aflate în parcarea de la intrarea în Flotila 50 Specială. Ion Nicolescu recunoaşte: „Am ordonat foc de ripostă cu lovituri de tancuri şi de AG-9, cele două T.A.B.-uri fiind distruse“. În incident au murit „cel puţin 4 militari din Focşani“.

Interogarea persoanelor presupus a fi teroriste se face după reguli în contradicţie cu regulile războiului. Col. Ion Nicolescu se mândreşte cu faptele sale de arme: „L-am lovit cu pistolul în cap, i-am băgat ţeava pistolului în gură şi i-am spus că dacă nu-mi spune cine îi conduce, îl împuşc pe loc“ şi „I-am interogat la fel de elegant, pe rând, pe toţi trei. Doi nu au scos o vorbă, celui de al treilea, celui rănit, i-am spus: Dacă nu spui adevărul de ce te-am întrebat, te las într-un transportor şi te ţin acolo până se scurge tot sângele din tine“.

Prin rezoluţia nr. 97/P/1990 din data de 07.12.2004, generalul maior Dan Voinea, procuror militar inspector în cadrul Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a dispus începerea urmăririi penale „sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 174 c. pen., art. 175 c. pen., art.176 c .pen., art. 356 c. pen., art. 357 c. pen., art. 358 c. pen., art. 359 c. pen., art. 360 c. pen., art. 361 c. pen., precum şi pentru tentativă, complicitate, instigare, participaţie improprie la infracţiunile sus amintite“ împotriva mai multor generali şi militari implicaţi în producerea incidentelor soldate cu morţi şi răniţi în decembrie 1989. Printre ei se afla şi col. Ion Nicolescu. Din păcate, generalul de brigadă magistrat Ion Vasilache, procuror şef  Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dispune, la 05.10.2009, infirmarea rezoluţiei prin care s-a dispus începerea urmăriri penale la data de 07.12.2004 în dosarul 97/P/1990. Infirmarea rezoluţiei generalului Dan Voinea nu s-a făcut pentru că faptele incriminate nu ar fi existat, ci pentru vicii de întocmire a acestui document.

  1. Faptele de arme postdecembriste ale lui Ion Nicolaescu

A fost chemat şi a participat cu efective însemnate la restabilirea ordinii de drept în Bucureşti cu ocazia tulburărilor din februarie şi iunie 1990. Cu această ocazie a „cotonogit şi liberali şi ţărănişti  şi  minieri“, la ordinul conducerii de atunci a României. Fără discriminări şi fără nici cea mai mică remuşcare, că executa activităţi care nu erau prevăzute în nici un regulament militar.

La începutul anului 1990 este chemat la sediul M.Ap.N. de către gen. Nicolae Militaru, pentru a-i prezenta acestuia gloanţele speciale, diferite de cele existente în Armata Română, pe care le avea din timpul confruntărilor cu teroriştii care au acţionat la Aeroportul Otopeni. În stil personal, cu de la sine voie, se deplasează la sediul M.Ap.N. cu 7 blindate speciale, comandate de un subordonat de nădejde al său. Îi fixează şi o misiune pe măsura valorii sale: „Adriane, dacă nu vin în două ore, mă cauţi. Dacă nu mă găseşti, dărâmi cu rachetele M.Ap.N. şi incendiezi tot“. Fără comentarii.

Ar mai fi de adăugat un aspect mai puţin important, dar semnificativ privind personalitatea cpt. Ion Nicolescu. Deşi statele de organizare nu prevedeau funcţii de „şef de cabinet“ şi „gardă de corp“, la Regimentul 7 Mecanizat, în grandomania sa, cpt. Ion Nicolescu le înfiinţase încă din perioada comunistă.

  1. Concluzii

Cu certitudine, atât Sergiu Nicolaescu, cât şi col. (r.) Ion Nicolescu ascund adevărul despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989. Ei ne prezintă fragmente de adevăr, fiecare încercând să-şi justifice acţiunile prin variante care să îi posteze în poziţii favorabile în faţa opiniei publice. Primul care relatează despre implicarea lui Ion Nicolescu în evenimentele din decembrie 1989 este Sergiu Nicolaescu, care în anul 1996, în lucrarea sa Un senator acuză!, prezintă episodul din 21 decembrie, când s-a prezentat la sediul regimentului comandat de Ion Nicolaescu şi îi solicită sprijinul, promiţându-i acestuia numirea în funcţia de ministru, dacă îi va da două T.A.B.-uri cu care ar fi dorit să acţioneze în Bucureşti. Este secvenţa şablon care va apare aproape în toate cărţile scrise de către acesta despre revoluţie. În septembrie 2003, în interviul acordat lui Alex Mihai Stoenescu, Sergiu Niculescu, la curent cu ameninţările lui Ion Nicolescu, aflat în puşcărie, că va face publice aspectele inedite despre evenimentele la care a participat, începe să nuanţeze, vorbind pentru prima dată despre arme, grenade şi implicarea sa în spargerea mitingului. Ulterior el va mai reveni, în funcţie de dezvăluirile lui Ion Nicolescu, toate argumentele sale susţinând teza revoltei populare.

Ion Nicolescu face primele referiri la evenimentele la care a participat, în 31 mai 2004, imediat după eliberarea din puşcărie. Sunt nişte declaraţii vagi, din care lipsesc acuzaţiile grave la adresa celor din echipa lui Ion Iliescu, aflaţi încă la Putere în această perioadă, ele având scopul de a atenţiona pe foştii protectori, inclusiv pe Sergiu Niculescu, că, dacă nu i se rezolvă situaţia, în etapa următoare va prezenta „întregul adevăr“. Odată cu schimbarea puterii politice, la 24 iunie 2005, publică „Memoriul adresat lui Traian Băsescu“, în care îi promite acestuia că „îi va fi credincios până la moarte“, dar roagă să îi fie acordată pensie militară. Mai promite că, în afara celor prezentate în memoriu, ştie foarte multe despre revoluţie, pe care „le va pune la dispoziţie când va fi nevoie“.Datele din memoriu sunt un adevărat rechizitoriu la adresa lui Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, Gelu Voican-Voiculescu, Nicolae Militaru, Petre Roman, Cazimir Ionescu, Paul Keller, Vasile Ionel şi Sergiu Nicolaescu – cei care s-ar fi aflat în spatele diversiunii din decembrie 1989. Acest memoriu arată lipsa de caracter a lui Ion Nicolescu, care, timp de peste 15 ani, a tăcut complice, în această vreme el fiind nemulţumit doar de faptul că Mihai Lupoi şi Paul Jerbas, militari cu mult mai puţine merite ca el în decembrie 1989, au avut acces în funcţii guvernamentale. Col. Ion Nicolescu are tupeul să pretindă că a refuzat să primească certificatul de revoluţionar şi de erou la revoluţiei. Care ar fi meritele sale care să îl recomande pentru obţinerea acestui titlu? Morţii şi răniţii de la Podul Otopeni, de la Televiziune sau Aeroportul Otopeni? Vilele distruse din jurul Televiziunii? „Prizonierii“ capturaţi şi torturaţi pe Aeroportul Otopeni? Toate aceste fapte ar fi trebuit să-l ducă în faţa procurorilor militari, alături de cei pe care el îi acuză. Din păcate, acest memoriu a rămas fără niciun rezultat, Parchetul Militar nu s-a autosesizat pentru a lămuri veridicitatea dezvăluirilor făcute. Periodic, diversionist, după interesele unor politicieni, acest memoriu este readus în atenţia opiniei publice.

Totuşi, col. Ion Nicolescu  i se pot  recunoaşte  două merite:

–         că a refuzat să acţioneze în 22 decembrie 1989 împotriva demonstranţilor din Ploieşti;

–         că a experimentat, cu rezultate excelente, o metodă originală de instruire a militarilor, imediat după evenimentele din decembrie 1989.

În rest, col. Ion Nicolescu trebuie să-şi asume bărbăteşte greşelile făcute înainte, în timpul şi după evenimentele din decembrie 1989, precum şi cele comise în timpul când s-a aflat al comanda Regimentului 7 Mecanizat şi a Brigăzii 7 Mecanizate. Cu certitudine, Ion Nicolescu nu a fost şi nu poate fi un militar reprezentativ pentru Armata Română. Faptele sale, prezentate în  acest memoriu, îl acuză.

Colonel (r.) Remus Macovei

Post scriptum. Acest nou punct de vedere, chiar dacă aduce, cu mult discernămînt, o altă perspectivădespre memoriul în cauză privind participarea Regimentului 7 Mc. „Griviţa“ la lovitura de stat din decembrie 1989, este doar complementar, fără a fi, după părerea mea, integral corect. După cum, fireşte, şi „memoriul“ d-lui colonel (r.) Ion Nicolescu – adresat, sub aspect instituţional, nimănui, căci nu a fost înregistrat la Administraţia Prezidenţială nici în mandatul 2001-2004 al d-lui Ion Iliescu, nici în primul mandat al d-lui Traian Băsescu, el apărînd, ca „scrisoare“ către redacţie, prima dată prima dată, în martie 2004, în Jurnalul Naţional –, fiind o pledoarie pro domo, conţine, cum în mod întemeiat observă şi d-l col. Remus Macovei, multe aspecte tenebroase.


De aceea, voi reveni cu un nou comentariu.

28 ianuarie 2013

Colonel (r.) Vasile Zărnescu


Ce regiza Sergiu Nicolaescu la revoluţie (10)

Calvarul comandantului Ion Nicolescu

Memoriul republicat mai sus a fost, precum s-a arătat, preluat de pe revista electronică Atac de Constanţa, care l-a postat în serial. La începutul primului episod este scris cu roşu „Memoriul colonelului (r) Ion Nicolescu cãtre Traian Bãsescu“ (sic). Dar numai aici. În rest, toate episoadele aveau ca titlu principal „Ce regiza Sergiu Nicolaescu la revoluţie“, iar ca subtitlu era redată ideea principală a episodului în cauză. Serialul a fost postat în 13-14 ianuarie 2011. Dar memoriul nu era datat în nici un fel. De unde reieşea că ar fi fost scris cam atunci: ianuarie 2011 sau, eventual, noiembrie-decembrie 2010.

Am vrut să ştiu ce consecinţe a avut publicarea memoriului d-lui colonel (r.) Ion Nicolescu: dacă i-a răspuns preşedintele Traian Băsescu, dacă a fost repus în drepturi, dacă i s-a şters cazierul, dacă şi-a recăpătat pensia de grad şi funcţie etc. Oricum, el era cel care a asigurat, manu militari, victoria „Revoluţiei“. Redactorul şef de la Atac de Constanţa mi-a spus că ştie de acest serial, dar nu ştie nimic de vreo consecinţă. A rămas să-l întrebe pe director şi să-mi telefoneze ulterior. Nu m-a mai sunat. I-am telefonat eu, dar nu mi-a mai răspuns. Atunci, am recurs la cîteva demersuri pentru a-l găsi pe „eroul Revoluţiei“, comandantul Brigăzii de tancuri „Griviţa“, d-l colonel (r.) Ion Nicolescu. Normal, aşa trebuia să încep: căutîndu-l întîi pe autorul memoriului. Dar am luat de bună situaţia reflectată de serial şi l-am republicat ca atare. Mai ales că nici camarazii care mi l-au semnalat nu mi-au dat detalii, ci mi-au trimis doar primul episod. În consecinţă, am apelat la vărul Gugăl şi am găsit tot serialul din Atac de Constanţa, dar numai atît.

Surpriza neplăcută am avut-o după o convorbire scurtă cu fostul comandant al Regimentului nr. 7 Mc. “Griviţa”, pe care l-a transformat într-o brigadă cu care Armata Română se fălea în faţa Occidentului. D-l colonel (r.) Ion Nicolescu mi-a relatat, pe scurt, următoarele.

Memoriul în cauză fusese scris pe cînd era în închisoare – adică în 2003! –, cu furia de atunci – dar fără să-i afecteze exactitatea ştiinţifică: „Totuşi, cele descrise în memoriu sunt adevărate în proporţie de 200 la sută! Şi încă nu sunt toate cele ce trebuiau spuse“ – m-a asigurat domnia sa. Memoriul l-a redactat la îndemnul avocatului colegului său de celulă, în speranţa că va reuşi să-şi recapete libertatea şi dreptatea. „Apoi, nu ştiu prin ce împrejurări, memoriul a ajuns la Vadim, care l-a republicat în revista România Mare. De atunci, circulă pe net“, a precizat d-l colonel (r.) Ion Nicolaescu, cu amărăciune. „Oricum, eu nu i-am adresat preşedintelui Traian Băsescu nici un memoriu, aşa cum a apărut în presă, din păcate  (…)“, mi-a declarat, ferm, fostul comandant al Brigăzii nr. 7 Mc. „Griviţa“. Aşadar, prima corectură care se impune a fi făcută şi subliniată: memoriul NU era adresat „preşedintelui Traian Băsescu“, pentru simplul şi binecuvîntatul motiv că, în 2003, cînd şi-a scris memoriul, Traian Băsescu nu era preşedintele României! „Dar nu aţi mai luat legătura cu avocatul căruia i-aţi înmînat memoriul?“ – l-am întrebat. „― Nu, fiindcă, v-am spus, era avocatul colegului meu de celulă, care era un borfaş dintre cei cu gulere albe“.
Sintagma „dintre cei cu gulere albe“ îmi aparţine şi am folosit-o ca să înlocuiesc numele borfaşului indicat de colonelului (r.) Ion Nicolescu. „― Şi, deci, era posibil ca avocatul să fie după acelaşi calapod!“, am conchis eu. „― Evident. Se vede şi după cum a procedat. Eu nu am reuşit, încă, să aflu cum a ajuns memoriul meu la Vadim. Apoi, m-a scîrbit şi cum au procedat, ulterior, ziariştii, cu interpretări diferite, fără să mă caute şi să mă întrebe şi pe mine mai multe!“ „― Dar pe dvs. de ce vă preocupă acest fapt?“, m-a întrebat fostul mare comandat al Regimentului nr. 7 Mc. care „asigurase victoria Revoluţiei“.  „― V-am mai spus. Am preluat memoriul dvs. dat în serial de Atac de Constanţaşi l-am publicat pe internet, inclusiv în revista Manifest S.C.M.D. Dar am vrut să-i adaug o continuare cu ceea s-a întîmplat, însă de la Constanţa nu am primit nici o informaţie. Care mai e situaţia dvs.? Aţi fost reabilitat?“ „― Nu, am fost condamnat la trei ani închisoare cu suspendare. Pentru că mi s-a înscenat acea luare de mită şi altele. Eu, care, am fost fala Armatei şi care ajutasem Revoluţia să învingă! Dar nu mai vreau să aud de ziarişti, de televiziuni. Am fost pe funcţie de general de brigadă şi acum… (…) V-am spus că sunt scîrbit!“ „― Asta pentru că, atunci, nu aţi tras în cine trebuia!“, i-am replicat şi eu, revoltat.

Am încheiat conversaţia telefonică în termeni amiabili, dar am rămas cu o senzaţie amară de modul cum fusese colportat memoriul său de către presă. Practic, memoriul fusese emasculat: nu a mai avut nici un efect. Dovadă şi faptul că, după ce „marele regizor, mare scenarist, marele actor“ Sergiu Nicolaescu a mierlit-o, nici o publicaţie electronică nu a vorbit despre memoriul colonelului (r.) Ion Nicolescu, în care „marele scenarist“ Sergiu Nicolaescu era descris în toată ticăloşia sa. Nu numai prin modul cum se comportase, după „Revoluţie“, faţă de colonelul (r.) Ion Nicolescu, pe ale cărui merite şi-a ridicat piedestalul de mare revoluţionar anticomunist – deşi fusese un mare profitor al Socialismului –, dar şi faţă de ţară, la a cărei ruină contribuise, din postura sa de „revoluţionar“-conspirator şi de senator perpetuu. E-adevărat că nici nu i se răcise bine cenuşa la crematoriu şi generalul (r.) Aurel Rogojan publicase articolul „Sergiu Nicolaescu şi planul secret pentru James Bond-ul românesc“, din care reiese că „marele regizor“ fusese, în mod cert, „înţepat“ de către Serviciile Secrete occidentale. Iar un alt articol are un titlu şi mai direct: „General (r.) SRI Aurel Rogojan: Sergiu Nicolaescu a plecat lăsând în urmă crime, crime, crime“. Tot în acele zile, „marelui om“ Sergiu Nicolaescu i s-a mai atribuit şi alt calificativ: „Cum poate fi jignit un hoţ. Pe mine m-a furat timp de 40 de ani. Nu am să-l iert în vecii vecilor pe acest hoţ. Acest securist avea gaşca lui, iar avocaţii mei au făcut pe ei de frică. Legea română îi apară pe bandiţi şi pe hoţi“, a declarat Nicu Covaci (cf. Ştefan Both, «Nicu Covaci tună şi fulgeră împotriva lui Sergiu Nicolaescu: „Nu am să-l iert în vecii vecilor pe acest hoţ“», Adevărul, 3 ianuarie 2013).

Evident, trebuie continuată cercetarea istoriei loviturii de stat din decembrie 1989 şi, în primă instanţă, trebuie luat de gîlci – pînă nu „dă colţul“ – actorul Vladimir Găitan, care a cărat grenadele ofensive sustrase de Sergiu Nicolaescu din depozitul Regimentului nr. 7 Mc. „Griviţa“. Apoi, nu ne este greu să ne amintim că, în prim-planul „Revoluţiei“, mai evoluaseră şi alţi actori: Ion Caramitru – care a comandat compania de tancuri care a tras asupra Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti şi a Muzeului de Artă, actor de mîna a doua eşuat în politică,
ex-F.S.N.-ist, membru al P.A.C., actualmente monarhist şi directorul Teatrului Naţional, căruia îi reface, acum, faţada oribilă din 1975 (refacere care, se pare, ascunde o mare spălare de bani!) –, foarte controversatul Mircea Diaconu – ajuns, şi el, director de teatru şi senator –, precum şi alţi civili care au comandat unităţi militare, deşi comandanţii acestora trebuiau să procedeze la fel ca energicul şi verticalul căpitan Ion Nicolescu: „Eu execut doar ordinele comandanţilor mei direcţi!“ Aşa cum s-a mai relevat, toţi comandanţii care iniţial au tras în manifestanţi şi, apoi, s-au dat de partea conspiratorilor au fost avansaţi. În mod surprinzător, doar colonelul (r.) Ion Nicolescu a avut de suferit de pe urma cleptocraţilor care au parvenit în urma „Revoluţiei“. E-adevărat că el a fost înlăturat de aripa de dreapta a parveniţilor, cei din C.D.R. Dovada indubitabilă a solidarităţii cleptocraţiei – opusă în „doctrine“, însă unită în manevrele de jefuire a averii statului – este că a fost victima maşinaţiilor Parchetului şi Poliţiei manevrate de C.D.R, dar nu a fost apărat de profitorii iniţiali şi principali ai loviturii de stat: F.S.N.-iştii năpîrliţi, ulterior, în P.D.S.R.-iştii deveniţi P.S.D.-iştii de azi – în mod direct de păpuşarii Sergiu Nicolaescu şi Ion Iliescu!

Legat de persecutarea d-lui colonel (r.) Ion Nicolescu pentru că a încercat să-şi apere demnitatea şi meritele în răsturnarea regimului totalitar ceauşist – chiar dacă a făcut-o „tras de sfori“ de către Sergiu Nicolaescu, dar s-a dumirit repede şi a încercat să mai atenueze nenorocirea comisă de conspiratori –, este tot mai plauzibilă supoziţia făcută în legătură cu moartea subită a distinsului şi onestului parlamentar Şerban Săndulescu: mulţi sunt convinşi că a fost asasinat de către conspiratori tocmai pentru că şi el urmărea să îi deconspire. Ar fi normal şi încurajator – în actuala situaţie anormală în care am ajuns – ca generalul criminal Nicolae Militaru să fie scos din mormînt şi să i se atîrne cadavrul de un stîlp, aşa cum au procedat britanicii cu Oliver Cromwell.

În această perspectivă, scîrba d-lui colonel (r.) Ion Nicolescu trebuie înlăturată şi oamenii responsabili trebuie să se gîndească la modalitatea cea mai rapidă de a-i pedepsi pe toţi cei care au conspirat în decembrie 1989 pentru distrugerea României şi înfeudarea ei forţelor străine. Aceasta ar fi revoluţia autentică a românilor, făcută de români. Altfel, cleptocraţii instalaţi la conducerea ţării în decembrie 1989 ne vor termina ei pe noi. Şi, vorba ceea, „decît să plîngă mamele noastre, mai bine să plîngă ale lor!“ Într-un articol publicat în urmă cu circa un deceniu anticipam că vom ajunge în situaţia de atunci, din 2000, a Argentinei. Iată că am ajuns.

O revoluţie paşnică pentru înlăturarea cleptocraţiei, aşa cum s-a întîmplat, recent, în Islanda, nu este posibilă în România, după cum am mai spus. Asta deoarece poporul islandez şi-a instituit democraţia pe la anul 800 şi, de atunci încoace, a tot exersat-o. Noi, românii, situaţi „în calea tuturor răutăţilor“, cum spunea Grigore Ureche, am practicat democraţia în mod descrescător, pînă la impunerea Regulamentelor Organice, de către Pavel Kiseleff, prin care s-a generalizat sistemul capitalist, cu toate tarele sale. Astfel că Mihai Eminescu denunţa o situaţie care este cvasi-identică acesteia de azi.

De aceea, „Ultima soluţie, înc-o revoluţie!“

25 ianuarie 2013

Colonel (r.) Vasile Zărnescu




Domnule general, admirabila ,,spovedanie”, dar nu va lasati inselat de aparente! Basescu nu este cu nimic mai bun decat Iliescu, daca acum sunt divergente intre PSD si PDL este doar fiindca ciolanul nu mai are carne pe el iar sacalii sunt mai flamanzi ca niciodata si au ajuns sa se sfasie intre ei! Stim de mult cum este treaba cu ,,revolutia”, eu eram atunci militar in termen si am vazut pe viu cum a fost. Ati gresit nu fiindca nu v-ati alaturat taberei ,,castigatoare”, ati fi avut acum o cu totul alta situatie, ati gresit ca v-ati condamnat familia saraciei si oprobiului puterii si a maselor mani *editat* te de televiziune! Credeti ca dupa ce nu veti mai fi fiica dvs. va fi mai bine profesional si social cu aceste canalii de la putere de 23 ani incoace? Pai daca nic dvs. nu ati avut puterea sa schimbati ceva, ce pot face cei multi care voteaza intotdeauna raul cel mai mic?! Sunt in tara asta 3 milioane de romani care au inteles cum merg lucrurile si au plecat din tara, inclusiv subsemnatul! In Romania, indiferent de partid, daca nu esti umil si servil sefilor nu ai nici un viitor! iar independent economic sau politic iarasi esti terminat, astia au facut in asa fel incat sa fii ori servil (si bogat) ori muritor de foame! Dumneavoastra ati ales, nu ma intelegeti gresit, suportati consecintele! Cu astia nu merge cu amenintarile ca isi iau masuri din timp si se pregatesc, cu astia merge doar taiat in carne vie! Romania este condamnata! Cei care mai puteau face ceva sunt fie plecati, fie inlaturati, fie pensionati! Pacat, asa tara frumoasa si asa plina de prosti, lasi si canalii!!!!
Publicat Vineri, 18 ianuarie 2013
Este de datoria justitiei sa se autosesizeze fata de cele spuse de dl. Colonel(r). Nu pentru ca ar fi noi dezvaluiri despre “revolutia” din Decembrie 1989, pentru ca nu spune nimic nou, ci pentru ca,sub amenintarea ca stie adevaruri ascunse si ar putea face dezvaluiri, incearca sa obtina avantaje materiale.
Publicat Vineri, 18 ianuarie 2013
Publicat Vineri, 18 ianuarie 2013
Eu am facut armata in um 01065 (1993-1994) era un om de tot rahatul
Publicat Duminică, 19 martie 2017
Un militar deosebit, dar un om naiv. Din nefericire, se adresează unui trădător de țară chiar mai pervers decât Iliescu.
Publicat Vineri, 18 ianuarie 2013

Vatican to hold trial of officials accused of using children’s hospital funds for cardinal’s luxury flat: How much money is stolen every year by the church? What % of the total revenues?

14 Jul

The TelegraphJuly 13, 2017
Funds were allegedly taken from a Vatican-owned children's hospital to pay for the restoration of an apartment for Cardinal Tarcisio Bertone. - AP

View photos

Funds were allegedly taken from a Vatican-owned children’s hospital to pay for the restoration of an apartment for Cardinal Tarcisio Bertone. – AP

The Vatican is to put on trial two former officials who are accused of siphoning off nearly £400,000 from a Vatican-owned children’s hospital and using it to renovate a luxurious apartment for a powerful cardinal.

Giuseppe Profiti and Massimo Spina will face their first hearing in front of a Vatican tribunal next Tuesday, it was announced.

Mr Profiti, the former president of the Bambino Gesu (Baby Jesus) Hospital in Rome, and Mr Spina, its former treasurer, are accused of diverting 422,000 euros (£372,000) of hospital funds towards the renovation of the property for Cardinal Tarcisio Bertone.

Cardinal Bertone was Secretary of State – effectively the Vatican’s prime minister – during the pontificate of Pope Benedict XVI.

Cardinal Bertone served under Pope Benedict XVI but fell out of favour when Pope Francis was elected in 2013. - Credit: Reuters

View photos

Cardinal Bertone served under Pope Benedict XVI but fell out of favour when Pope Francis was elected in 2013. Credit: Reuters

He fell from favour under Benedict’s successor, Pope Francis, and was removed from office just eight months after Francis was elected in 2013.

During his seven years in office he was blamed for many of the gaffes and controversies of Benedict’s papacy.

In its statement, the Vatican accused the two men of having “used, in an illegal manner, money belonging to the Bambino Gesu Foundation, money to which they both had access due to their roles in the institution.”

The money was illicitly taken from the hospital’s coffers between November 2013 and March 2014, and used for “completely extra-institutional purposes” in restructuring the cardinal’s apartment, the Holy See said.

The pair will be tried in a Vatican tribunal consisting of three judges.

Cardinal Bertone has denied any wrongdoing and is not on trial.  - Credit: AP

View photos

Cardinal Bertone has denied any wrongdoing and is not on trial.  Credit: AP

Mr Profiti has admitted that hospital money was used, but said the apartment was to be used for official fundraising events.

In a letter he wrote in 2013 to the cardinal, he suggested hosting gatherings and meetings in “what is to be Your Eminence’s residence”.

The flat is Vatican property but was assigned to Cardinal Bertone after he retired as Secretary of State in 2013.

He has acknowledged that it is large but said he shared it with three nuns as well as a secretary.  The property includes a library, several bedrooms and a broad terrace.

After the allegations concerning the payments came to light Cardinal Bertone made a donation of €150,000 euros to the hospital foundation out of his own pocket in 2015.  Bertone has always denied any knowledge of the payments and was not charged.

%d bloggers like this: