Omul nu a fost făcut pentru a fi resursă, factor de producție, ci pentru Dumnezeu. Nici în economic, nici în politic, nici în social nu regăsim vocația omului. Omul să fie mai întâi Om. Un om cu chipul lui Dumnezeu

21 May

Reîntorcându-mă la esența întrebării, pentru a face milostenie nu am nevoie de bani, ci de bunăvoință. Așa cum se spune la II Corinteni 9, 7: „Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună”. Prin urmare, atunci când dăm cu voie bună nu contează că suntem modești, săraci sau extrem de săraci. Dacă lipsește această bunăvoință, nu mai contează că suntem bogați. Sunt numeroși bogați nemilostivi. Dar chiar dacă ei fac milostenie, „să dea cum socotește inima sa”, fără teama că se va împuțina averea. Ba din contră, așa cum spunea Nicolae Steinhardt, „dăruind vei dobândi”. Facem milostenie, dar averea noastră nu se împuținează, ci din contră, sporește.

Ne puteți explica, în calitate de profesor economist, cum poți fi în același timp economicos și milostiv?

Este dificil să trag o linie între a fi economicos și a fi milostiv. Un „economicos” poate fi și un „zgârcit”. Un „economicos” este cel care nu risipește, cel care face economii. Un „economicos” este un investitor, este un consumator mai eficient pentru că obține mai multe bunuri, servicii cu același buget. Ba mai mult, poate fi mereu un bun milostiv. Chiar și o persoană cu venituri modeste este un bun „economisitor”. El se autodisciplinează, nu are o atitudine de „mână spartă”. Și în economie avem o pildă cu referire la „fiul economisitor” și „fiul risipitor”, adică cheltuitor. Întâlnim și mulți oameni care trăiesc pe datorie (cheltuie mai mult decât agonisesc sau cheltuie totul până la ultimul bănuț). Aici e vorba de un imbold interior al omului, imboldul de a „economisi”.

Prosperitatea unei familii, organizații, comunități sau națiuni depinde de acest mobil al economisirii. Economiile trec în investiții (directe sau de portofoliu), iar investițiile determină sporirea avuției. Progresul economic al oricărei entități sociale se bazează pe „principiul economisirii”.

Siguranța vieții noastre nu depinde de sumele din conturi, de pe card sau de sub saltea. Gândiți-vă la milostenia trupească, la cum trece Iisus prin viața noastră: gol, flămând, părăsit, bolnav, abandonat.

Iisus trece adesea pe lângă noi, apare în viața noastră, știm că este El, dar ne prefacem că nu-L cunoaștem. De ce? Pentru că-L asemuim cu cel neisprăvit, zdrențăros, rău mirositor, risipitor, bețiv, derbedeu, „coate goale” și… Hristos trece prin viața noastră. Câți dintre noi îl recunoaștem? Nu prea! Preferăm o justificare… vremurile sunt foarte grele, nu se știe ce aduce ziua de mâine, să iasă din asta cu puterile-i proprii, așa cum am făcut eu, și multe altele, plăcute urechilor noastre. Ne stăpânește frica de mâine când ne-am putea identifica cu ei?

De ce această frică, dacă Dumnezeu este Apărătorul și Izbăvitorul nostru?

Economia o putem compara cu un „joc” care-i permite unui bun economist să realizeze diferite tranzacții pe piața valutară, interbancară sau financiară. Prin aceste operațiuni el obține un câștig relativ ușor, fără sudoarea minții. Este moral acest lucru?

Într-adevăr este un „joc” ce se desfășoară într-o economie nominală, monetară, ce s-a îndepărtat mult de economia reală sau chiar naturală (de autoconsum) pe care o întâlnim adesea și în Biblie. Câștigurile din speculațiile de curs, bancare sau bursiere nu prea sunt morale.

Îndepărtându-se de Dumnezeu, omul crede că a devenit centrul universului și ego-ul din el îi șoptește zilnic: „eu, eu, eu”, iar clipurile publicitare îi încântă ochii zicându-i, în replică: „pentru că meriți”. De fapt, este caracteristica dominantă a celui ce s-a îndepărtat de viața simplă și dorește mai mult, mai mult, mai mult… Lucrul acesta l-a surprins foarte bine filosoful Arthur Schopenhauer, care a spus: „rareori ne gândim la ceea ce avem, dar întotdeauna la ceea ce ne lipsește”.

Probabil că economia ar trebui să cerceteze mai mult măsura în care ființa umană este influențată de sentimente, credință sau idei preconcepute.

Care este viziunea dumneavoastră despre fenomenele din economia mondială și implicit din cea românească?

Starea economică a prezentului, simțită de o bună parte din populația planetei, cel puțin de lumea creștină, își are germenii în sfera spiritualului. Suferința globală a economiilor naționale vine, așa cum spunea cunoscutul fizician Fritjof Capra, dintr-o degradare continuă intelectuală, morală și spirituală a omului. Pentru că în dimensiunea sa naturală omul este creația lui Dumnezeu înzestrat cu liberul arbitru, iar deciziile politice și economice pe care le ia afectează viața a milioane de semeni ai săi. Problemele grele ale economiei mondiale sau în particular ale economiei naționale nu au căzut din cer, nu sunt un „dar” al Domnului. Responsabilitatea pentru starea economică, politică, socială, culturală sau a mediului înconjurător aparține omului. Toate lucrurile folosite de el, toate cunoștințele, banii sau tehnologia sunt doar „complemente” ale activității lui.

Omul a uitat pur și simplu să trăiască. În loc să caute sensul vieții întru Dumnezeu, oamenii au urmărit traiul bun, plăcerea, agonisirea de putere economică și financiară.

Atenția popoarelor se îndreaptă mai mult spre sacrificii (legate mai ales de venituri), decât spre educarea copiilor în iubire și armonie sau decât degradarea demnității umane. În fapt, pe plan economic se desfășoară o luptă tacită între elementele unei triade: voința de plăcere, voința de putere și voința de sens.

Omul nu a fost făcut pentru a fi resursă, factor de producție, ci pentru Dumnezeu. Nici în economic, nici în politic, nici în social nu regăsim vocația omului. Omul să fie mai întâi Om. Un om cu chipul lui Dumnezeu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: