Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare

10 Jul

Legea privind regimul juridic al adoptiilor | Copilul.ro :

Art. 19. – (1) Evaluarea garanþiilor morale ºi a condiþiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitãrii lor, de cãtre Direcþia de la domiciliul acestora ºi trebuie sã aibã în vedere:

a) personalitatea, starea sãnãtãþii ºi situaþia economicã a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaþa familialã, condiþiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;

b) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreºte sã adopte;

c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soþi solicitã sã adopte un copil, celãlalt soþ nu se asociazã la cerere;

d) impedimente de orice naturã relevante pentru capacitatea de a adopta.

(2) Pe baza rezultatelor evaluãrii prevãzute la alin.(1), Direcþia în a cãrei razã teritorialã se aflã domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de cãtre adoptator sau familia adoptatoare dacã acesta sau aceºtia sunt sau nu apþi sã adopte. În cazul unui rezultat favorabil al

evaluãrii, Direcþia va elibera atestatul de persoanã sau familie aptã sã adopte.

via Legea privind regimul juridic al adoptiilor | Copilul.ro.

==

În cursul procedurii de adopţie trebuie respectate următoarele principii:

  • principiul interesului superior al copilului,
  • principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial,
  • principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică;
  • principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate;
  • principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei.

Evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale (evaluarea socială, evaluare psihologică şi pregătirea pentru asumarea rolului de părinte)
La cererea de evaluare pentru obţinerea atestatului de persoană/familie aptă să adopte adresată direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială domiciliază solicitanţii, aceştia trebuie să anexeze următoarele acte:

  • copie de pe buletinul/cartea de identitate;
  • copii legalizate ale actelor de stare civilă (certificat de naştere/ căsătorie/hotărâre de divorţ);
  • copie legalizată de pe titlul de proprietate sau alt titlu care să ateste dreptul de folosinţă a locuinţei;
  • certificat de cazier judiciar;
  • certificat medical tip Ministerul Sănătăţii cu semnătura şi parafa fiecărui medic specialist (medicul de familie şi medicul psihiatru);
  •  adeverinţe de venit;
  • caracterizări de la locul de muncă (minim două pentru fiecare persoană/membru al cuplului conjugal);
  • declaraţie notarială că nu au fost decăzuţi din drepturile părinteşti;
  • declaraţie privind motivaţia adopţiei şi aşteptări legate de copil (sex, vârstă, situaţia psihosociomedicală);
  • declaraţie privind indicarea motivelor pentru care unul din soţi nu adoptă, în cazul în care cererea este formulată numai de către unul dintre soţi şi celălalt nu se asociază la cerere;
  • certificatul de cazier judiciar al persoanelor cu care locuieşte solicitantul;
  • certificat medical privind starea de sănătate a celorlalte persoane cu care locuieşte solicitantul.

http://www.protectiacopilului6.ro/directia-generala_doc_13_compartiment-adoptii-si-postadoptii_pg_0.htm

==

      • • Drepturi de dezvoltare
      • • Drepturi de participare
      • • Drepturi de protecţie

Drepturile de dezvoltare Tuturor copiilor trebuie să li se asigure satisfacerea nevoilor de bază, nu numai pentru supravieţuire şi protecţie, ci şi pentru a-şi dezvolta personalitatea, talentele, abilităţile mentale şi fizice.

Ei au nevoie de tot ceea ce îi poate ajuta să crească şi să se dezvolte. De exemplu, au nevoie de prieteni şi de familie, de dragoste şi de distracţie, au nevoie de un mediu curat şi de locuri de joacă, de poveşti şi muzică, de şcoli şi biblioteci, precum şi de toate lucrurile care le stimulează mintea şi îi ajută să crească şi să se dezvolte de la an la an.

Toate lucrurile de care au nevoie copiii pentru dezvoltare trebuie să corespundă fiecărui stadiu de dezvoltare în parte. Dacă se sare o etapă, copilul va avea nevoie de ajutor special pentru a o compensa. De exemplu, un copil surd trebuie să înveţe o limbă înainte să împlinească cinci ani, fie că este o limbă vorbită sau un limbaj pentru surdo-muţi, deoarece aceasta e perioada propice, în care creierul construieşte conexiunile necesare pentru limbaj. Dacă se ratează această „fereastră de oportunitate”, copilul va avea nevoie de îngrijire specială sau de recuperare ca să ajungă din urmă stadiul de dezvoltare.

Prin urmare, copiii au drepturi de dezvoltare, precum dreptul la educaţie, dreptul la îngrijiri medicale, dreptul la asistenţă socială şi dreptul la joacă.

Părinţii, atât mama cât şi tatăl, sunt principalii responsabili pentru asigurarea dezvoltării copilului, care trebuie să ţină seama de capacităţile în dezvoltare ale copilului şi de drepturile de participare ale copilului.

Statul trebuie să ajute părinţii în această sarcină prin furnizarea unor facilităţi precum şcoli, spitale ş.a.m.d.

  • Copiii au dreptul de a primi o educaţie care să le permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii lor (art. 47).

  • Copiii au dreptul să crească alături de părinţii lor (art. 30). Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor (art.31).

  • Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept (art. 43).

  • Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea fizică, mintală, spirituală, morală şi socială (art. 44).

  • Copiii au dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale (art. 45).

  • Copiii au dreptul la odihnă şi vacanţă (art. 49).

 

Drepturile de participare

Drepturile de participare le permit copiilor să aibă un cuvânt de spus în ceea ce priveşte vieţile lor. Acestea le oferă copiilor posibilitatea de a-şi exprima părerile, de a discuta problemele pe care ei le consideră importante, precum şi de a căuta şi a primi informaţii relevante pentru ei. În unele cazuri, legislaţia românească permite în mod explicit copiilor să aibă un cuvânt de spus după o anumită vârstă. De exemplu, copiii pot să-şi aleagă propria religie la vârsta de 16 ani, însă religia lor nu poate fi schimbată fără consimţământul lor nici înainte de vârsta de 14 ani.

Drepturile de participare ale copilului sunt, totuşi, limitate, în sensul că, pentru a şi le exercita, copiii trebuie să fie capabili să-şi formeze propriile păreri. Însă a nu se înţelege că drepturile de participare nu se aplică în cazul copiilor mici. Din contră, şi aceştia din urmă au nevoi şi capacităţi participative. În conformitate cu legislaţia românească, copilul în vârstă de peste 10 ani trebuie să fie ascultat în toate procedurile juridice şi administrative care îl privesc (de exemplu, copilul în vârstă de peste 10 ani pentru care s-a deschis procedura de adopţie trebuie să consimtă la adopţie). Şi copiii cu vârstă mai mică pot fi audiaţi, iar dacă autoritatea competentă consideră de cuviinţă, părerile copilului vor fi luate în considerare în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate ale copilului. Pe scurt, cu cât copilul avansează în vârstă, cu atât mai multe nevoi participative va avea, şi cu atât mai capabil va fi să-şi formeze propriile păreri. Prin urmare, drepturile participative devin extrem de importante la copii.

Copiii au dreptul  

  • să-şi exprime liber opinia asupra oricărei probleme care îi priveşte (art. 24);

  • să fie ascultaţi în toate procedurile care îi privesc (art. 24);

  • Dreptul de a fi ascultat îi conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. (art. 24.3).

  • la libertatea de exprimare (art. 23);

  • la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie (art. 25);

  • la libera asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege (art. 26);

  • la protejarea imaginii lor publice şi a vieţii lor intime, private şi familiale (art. 22);

  • să depună singuri plângeri referitoare la încălcarea drepturilor lor fundamentale (art. 29, alin. 1);

  • Copilul aparţinând unei minorităţi nationale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din care face parte (art. 27.1);

  • la împlinirea vârstei de 14 ani, copilul poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale (art. 47.3);

  • să conteste modalităţile şi rezultatele evaluării şi de a se adresa în acest sens conducerii unităţii de învăţământ, în condiţiile legii (art. 48.3).

 

Drepturile de protecţie

Majoritatea drepturilor copilului au un caracter protectiv. Copiii trebuie protejaţi împotriva unor situaţii de risc, precum transferul ilegal în străinătate, violenţă, abuz sau neglijare din partea părinţilor sau a îngrijitorilor săi, abuz sexual sau de altă natură, implicarea în traficul de substanţe ilicite şi traficul de copii.

Protecţia este necesară şi în cazul copiilor aflaţi în situaţii vulnerabile: copii refugiaţi, copii cu dizabilităţi, copii aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi copii aflaţi în zone de conflict armat.

În plus, trebuie protejate relaţiile copilului cu familia. Copiii au dreptul să îşi cunoască părinţii, să fie îngrijiţi de părinţi şi nu pot fi separaţi de aceştia decât în condiţii strict definite. Dacă are totuşi loc o astfel de separare, copiii au dreptul să menţină relaţii personale şi să fie în contact direct cu părinţii chiar şi atunci când locuiesc în ţări diferite.

Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva:

  • oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă (art. 85)

  • transferului ilicit în străinătate şi a nereturnării (art. 99)

  • exploatării economice (art. 87)

  • exploatării sexuale şi a violenţei sexuale (art. 99)

  • folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope (art. 88)

  • răpirii şi traficării în orice scop şi sub orice formă (art. 99)

  • pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art. 28 şi 90)

  • lipsirii, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea (art.8.5)

  • Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia (art.8.2).

Se acordă protecţie specială:

  • copiilor refugiaţi (art. 72)

  • copiilor cu dizabilităţi (art. 46)

  • copiilor aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice (art. 27)

  • copiilor aflaţi în zone de conflict armat (art. 76.)

  • copiilor neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane (art.19)

  • copiilor care au săvârşit o faptă penală şi nu răspund penal (art.80)

 

În relaţia cu părinţii, copiii au dreptul:

  • de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijiţi şi educaţi de aceştia (art. 8.2 şi art. 30)

  • de a nu fi separaţi de părinţi împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege (art. 33)

  • la protecţie alternativă (art. 39)

  • de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament (art. 14)

 

==

Procedura de adoptie

 

==

Care sunt organismele special abilitate de lege sa isi desfasoare activitatea in materia adoptiilor?
Cele mai importante organisme care au, potrivit legii, atributii in materia adoptiei si care, conform acestor atributii vegheaza la incheierea legala si valabila a oricarei adoptii, sunt: Serviciul public specializat pentru protectia copilului; Comisia pentru protectia copilului; Comitetul Roman pentru Adoptii, la care se adauga o serie de organizatii private autorizate.

http://www.legal-lawyers.com/Informatii_juridice/dreptul_familiei/adoptii/raspunsuri_2.htm

 

 

 

      • • Drepturi de dezvoltare
      • • Drepturi de participare
      • • Drepturi de protecţie
      • • Prezentare generală
      • • DGASPC
      • • Tipuri de servicii
      • • Naţională
      • • Internaţională
      • • Proiecte legislative
      • • Programe naţionale
      • • Programe internaţionale
      • • Instituţii
      • • ONG-uri
      • • Legături utile
      • • Publicaţii
      • • Studii / Cercetări
Ultima actualizare
17 decembrie 2010
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: